am hotarit sa plec,macar pentru o perioada.la situatia din jur care se crea pe zi ce trece tot mai tensionata chiar nu exista antidot si o alta cale de rezolvare decit plecarea.nu,nu vreau sa zic ca am dat bir cu fugitii,este doar o pauza de relaxare si o vacanta de care am atita nevoie.ma simt mai bine incepind chiar cu dimineata asta in care deja sunt in drum spre o viata noua si mai fericita.ma simt fericita numai cind ma gindesc la faptul ca ce oameni minunati si carora le pasa de mine ma asteapta,cind ma gindesc ca o sa vad din nou acea persoana caruia ii datorez absolut totul,care m-a invatat sa rid cind plingeam si sa lupt cind era deznadajduita.ma simt fericita cind stiu ca o sa am onoarea sa ma inchin in fata acelei persoane care m-a invatat ca viata e frumoasa si ca nu conteaza parerea celor din jur.mi-a insuflat un mod de gindire in urma caruia am devenit fericita,si de asta si sunt fericita cind ma gindesc ca il vad din nou.
lumea din jur e mult mai egoista si mai rea ca odinioara.si?de ce merge totul contrar asteptarilor oamenilor?de ce cind eram rea lumea era buna,iar acum e viceversa?am gasit raspunsul si la aceasta intrebare.
numai datorita acelei persoane am invatat ca dragostea costa.DA-costa ,si nu o sa ezit sa spun lucrul acesta pentru ca singura l-am inteles.
eu,care eram mult prea indiferenta cind se cerea niscai atentie si mult prea interprinzatoare atunci cind nu era nevoie implicarea mea,am sesizat ca trebuie sa te implici si sa fii alaturi de cineva cind are el nevoie,restul nu conteaza...
tot aceasta persoana m-a invatat sa lupt pentru dragoste,pentru persoanele dragi si intr-un final pentru mine,fiindca pentru asta si traim.
mai sunt citeva ore la mijloc pina ce o sa-i spun persoanei dragi un ,,GRAND MERSI" pentru ca am redevenit ceea ce eram cindva si am luptat indiferent de orice cind altii au incercat sa ma coboare...
Multumesc celor care au aruncat cu pietre in mine,
cu ajutorul lor mi-am construit castelul...