Lumea
este un teatru...pare ca totul ce ne înconjoară este un spectacol.Viața este o
provocare-accept-o! Viața este o bătălie,du-o!Viața e viață,apăr-o!
În
timpul vieții cînd ne este greu,nu trebuie să vădim necazurile pe față,deoarece
viața ne joacă rolul ei,pe care nu-l putem schimba.Nimeni nu știe ce va fi
mîine.Viața e un mister,descoper-o!Lumea e o părere,un mister,un petic de
cer,un contrast,speranță,durere.Lumea este o scurtă nălucire sîngerîndă ca un
vînat prins de colierul nopții.În această lume nu avem nici sentimentul a ceva
previzibil,acum simțim în noi ceva(poate o neliniște),greu de descris,un
amestesc emoțional situat între dorință și teamă.
Noi stăm
pe scena vieții,iar în sală nu e nimeni,și totuși parcă cineva ne observă
stînjenitor.O încruntată așteptare ca un reproș pe buzele abandonate-relicte
ale timpului.Un decor pe care să putem grefa comentariul unei vizite în trecut
sau viitor.Un privilegiu de a trăi în
timp este de mai multe ori obiceiuri ciudate ale memoriei de a răscoli
întîmplări și lucruri vechi în acel trecut sau în acel viitor.
În trecut am trăit cu
restanțe și poate de aceea ne întoarcem.Trebuie să ducem spectacolul pînă la sfîrșit.Uneori putem juca și farse.Le
jucăm,însă vine un timp cînd ne dăm seama,regretăm suferințele pricinuite
apropiaților în rezultatul acelor farse.Și avem reproșuri.
28.februarie.2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu