La inceput erai taina mea...
Acum esti doar un vis plin culori pe care il visam cind traiam pentru tine...
Inca te mai iubesc...
dar demult nu mai sunt indragostita de tine...
Incerc sa dau de urme acelei dragoste ticaloase care a fugit fara sa ma anunte macar.Dar,credca e mai sireata ca mine...E primul lucru din viata mea pe care n-am mai reusit sa-l gasesc.Uneori am impresia ca nici n-a mai fost!
Ma uit la tine cu aceeasi inima,dar cu ochi diferiti.Eu linga tine nu pot sa zimbesc,ma simt rece mereu.Chiar daca m-am atasat atit de mult anturajului care ne incojoara si imi va fi greu fara el,nu inseamna ca m-am atasat si de tine.Nu am sa zic ca si fara tine nu imi va fi greu.Nu am de unde eu sa stiu.Ca apoi daca o sa-mi vizitezi viata in fiecare zi ca data trecuta,la sigur ca o sa-mi fie greu.
Problema din cauza careia se merita sa punem punct este cea mai cunoscuta din toate timpurile care a aparut intre noi.Pentru ca bine a zis cine-a zis ca
,,unde dragoste nu e,nimic nu e".
Nimic nu e.Nu e fericirea asta pe care o caut si dupa care pling in fiecare noapte,ferita de ochii mamei,care crede ca eu in sfirsit am gasit dragostea,daca mai sunt inca cu tine...Si cind imi amintesc cu cit entuziasm am mers acasa in ziua cind te-am intilnit!!!Mi-as dori sa te mai intilnesc odata,sa o luam la inceput,sa perindam instantaneu acele clipe frumoase care au fost la inceput,si dupa care mai tinjesc si azi.Perfect...sigur ele mi-au furat zimbetul.El e undeva acolo,in trecut,te cauta pe tine,cel care ai fost,cel care nu vei mai fi...
M-am
saturat de dragoste. Si de oamenii care cred ca iubesc. Si de aceia care
cred ca eu nu o fac.
Iar cand
spun ca m-am „saturat”, inseamna ca mi-a ajuns sa mai astept. Nu ca am avut
prea multa dragoste si n-am avut ce face cu ea.
N-ai
iubit daca n-ai plecat mai departe. Sau n-ai iubit cu adevarat. Doare sa fii pe
partea cealalta a trotuarului cand tot ce iubesti mai mult e chiar in fata ta.
Habar n-ai cat de tare doare sa fii cu capul pe umeri si sa pleci. Mai ales
atunci cand ti se inmoaie genunchii si ti se umezesc ochii.
Stii ce
inseamna DUREREA?! Crezi ca ai simtit-o?! Genul ala de durere care nu trece cu
analgezice. Si din cauza careia tot corpul urla ca si cand ar fi parlit la foc
mocnit. Genul ala de durere de te furnica in talpi. Sentimentul ala de nod in
gat. Mainele umezi si reci. Respiratia slaba si un slab oftat. Undeva in capul
pieptului, e arsura. Cea care crezi ca o sa te mistuie.
Ei bine,
daca n-ai stat pe partea cealalta a trotuarului simtind cum sangele nu iti mai
curge prin vene si daca nu ai RAMAS pe partea aceea... ei bine, poti sa stii ca
poate n-ai iubit niciodata...
N-ai
iubit niciodata indeajuns incat sa tragi aer in piept si sa faci cel mai greu
lucru de pe pamant: SA PLECI!
Imi
ghidez viata dupa principiul „nu le poti avea pe toate: unde le-ai pune?!” Nu
consider ca inimii mele ii place atitudinea asta limitata la logistica pura,
dar de ceva timp nu conteaza ce spune dansa.
Am ceva,
imi lipseste altceva. E corect, asa trebuie viata sa functioneze. Fac ceva
bine, apoi ceva rau, platesc diferenta. Pacatul meu cel mai mare este cel
pentru care tot o sa platesc diferente, indiferent de binele pe care il fac.
Sunt impacata cu situatia de a alege gresit intr-un moment de nebunie pura si
de a plati toata viata in contul asta. As vrea sa platesc si partea ta de
pacat. Daca e cineva acolo care tine contabilitatea, sa treaca in dreptul
numelui meu datoria. O sa lupt o viata sa o platesc. Sau macar sa o micsorez.
Tu... tu
fii fericit! Fa-ma sa privesc de pe partea cealalta a trotuarului un om fericit
si implinit. Fa-ma sa vad ca a meritat si ca se va merita tot chinul ce vine o
data cu luciditatea mea.
Daca o
sa petrec o viata intreaga singura, pentru ca te-am iubit pe tine... atunci asa
sa fie!
Si sunt
constienta ca o sa platesc pentru asta.
...M-am ridicat
ca dintr-un vis urat si m-am imbracat. Nu m-am uitat in urma, doar am plecat.
Pentru ca locul meu nu era acolo, mainile mele nu trebuiau sa fie intr-ale
tale, buzele mele nu trebuiau sa le astepte pe ale tale. Pentru ca nu se
cuvine. Pentru ca desi mie imi e bine, facem mult rau. Pentru ca desi noi radem
cu lacrimi altii ar varsa sange daca ar sti. Pentru ca asa e mai bine. Sau mai
rau. Nici eu nu mai stiu.
Dar am plecat, stii??? Nu ma intorc, nu curand. Imi
spui ca trebuie sa ne despartim treptat,ca trebuie sa ne uitam treptat. Adica
saptamana asta sa iti uit mana stanga si peste doua saptamani gura? Nu, nu, nu!
Eu nu mai pot! Nu mai pot sa fiu omul rau din povestea asta! Nu mai pot sa iti
sarut buzele stiind ca provoc atata durere. Nu mai pot sa simt placere cand
altii ar plange. NU MAI POT!
Weekend-ul asta, te-am uitat pe tine.Ti-am uitat bratele in care imi
placea atat de mult sa adorm. Linia gatului si barbia. Le-am uitat. Apoi
obrazul drept. Buza de sus si buza de jos. Nasul. Ochilor mari si genelor
lungi, le-am spus adio. Ti-am sarutat pentru ultima data in gand fruntea si
mi-am plimbat pentru ultima data mainile prin parul tau. Apoi am plecat.
E randul tau
acum. Uita-ma tu!