…Si pentru ca e sfirsit de toamna…
Toamna se
invata fericirea,desi eu nu mi-am insusit material.
Se culeg particele micute din suflete uitate de timp si de durere, se pun la loc, se nasc suflete noi,desi eu ramin mereu cu cele uitate.
Toamna se iubeste, intotdeauna.Adevarat???
Toamna se viseaza cu ochii deschisi, in diminetile de sambata destul de reci, cu cafeluta in mana, aruncandu-ti privirea pe geam la zeci de oameni care la randul lor, viseaza, ca tine, ca noi toti,diferenta este ca oamenii ceia viseaza cu ochii inchisi,lasindu-si sufletul prada frumosului,pacat ca am iubit mereu realitatea.
Toamna se spera - la mai bine, sau la alte dimineti identice.Eu nu am stiut sa sper.Ma pierd in timp,daca imi pun baza in speranta.
Toamna se iarta. Se ia totul de la inceput.Poate pacatul meu este ca nu am stiut/putut sa ma intorc niciodata inapoi.
Se invata increderea si se arunca departe banuielile stupide.In mine ma indoiesc cel mai des,si mi-e frica de acest sentiment,
Toamna se zambeste in exces, se tremura seara pe banci, se pierd zeci de nopti, din loc in loc, cu tocurile printre frunze uscate, se reintra in ritmul de anul trecut, cu schimbarile de rigoare aduse de timp - toamna se renaste, intotdeauna.Greseala mea e ca sunt prea realista.Ce moare-mort ramine.
Toamna se traieste in clipe, raze de soare, ploi, si toata iubirea din an. Doar e toamna.
Se culeg particele micute din suflete uitate de timp si de durere, se pun la loc, se nasc suflete noi,desi eu ramin mereu cu cele uitate.
Toamna se iubeste, intotdeauna.Adevarat???
Toamna se viseaza cu ochii deschisi, in diminetile de sambata destul de reci, cu cafeluta in mana, aruncandu-ti privirea pe geam la zeci de oameni care la randul lor, viseaza, ca tine, ca noi toti,diferenta este ca oamenii ceia viseaza cu ochii inchisi,lasindu-si sufletul prada frumosului,pacat ca am iubit mereu realitatea.
Toamna se spera - la mai bine, sau la alte dimineti identice.Eu nu am stiut sa sper.Ma pierd in timp,daca imi pun baza in speranta.
Toamna se iarta. Se ia totul de la inceput.Poate pacatul meu este ca nu am stiut/putut sa ma intorc niciodata inapoi.
Se invata increderea si se arunca departe banuielile stupide.In mine ma indoiesc cel mai des,si mi-e frica de acest sentiment,
Toamna se zambeste in exces, se tremura seara pe banci, se pierd zeci de nopti, din loc in loc, cu tocurile printre frunze uscate, se reintra in ritmul de anul trecut, cu schimbarile de rigoare aduse de timp - toamna se renaste, intotdeauna.Greseala mea e ca sunt prea realista.Ce moare-mort ramine.
Toamna se traieste in clipe, raze de soare, ploi, si toata iubirea din an. Doar e toamna.
