Retrospectiva

In minutele astea de repaos am privit in urma mea.In urma activitatii mele am vrut sa zic.Am facut o retrospectiva la orice lucru care il fac,cind il fac si cit timp imi ia.Imi aduc aminte cu zimbetul pe buze cum am inceput eu sa traiesc ca in poveste,ca in drama...Asa imi vedeam eu viata,mereu dinamica.Imi creasem eu aura mea in asa fel incit sa-mi insuflu ca oricit de mult n-ar fi eu o sa reusesc,eu o sa ma incadrez in timp si o sa mi se primeasca.Dar m-am oprit la un moment dat si am zis ,,la ce bun?".
Da,la asta am visat,sa fiu mereu in miscare,in calatorii,eu eram cea care petreceam cel mai putin timp acasa,si am crezut ca asta e viata perfecta.Zilele trecute pot sa zic ca am simtit ca obosesc un pic.Un pic mai mult ca de obicei.Si intr-adevar a fost greu.Da' la mine niciodata n-a fost greu,n-a fost groaznic.
Ajunsa in sfirsit acasa pentru putin timp mi-am dat seama care au fost totusi lucrurile groaznice care s-au intimplat saptamina asta in timp ce eu m-am bucurat de succese enorme prin lume. M-am ingrozit la gindul ca din cele 168 ore ale saptaminii,eu doar 20 din ele le-am petrecut alaturi de mama.Si daca eu n-am tras atentia, m-a durut mult,in clipa cind am simtit cit a durut-o pe dinsa.
M-am ingrozit la gindul ca desi eram non-stop conectat la facebook,eu n-am discutat cu prietenele mele atit cit mi-as fi dorit ca de obicei,si m-am simtit singura toate aceste zile.
Ce rost mai are sa fii un om de succes daca nu ai timp sa rizi cu prietenii sau sa stai linga foc cu mama ascultindu-i cuvintele ei de aur.Nici unul.
Daca mai inainte credeam ca e ceva de moment,acum ii dau mare dreptat maximei spuse de M.Monroe ,,"O carieră reuşită este un lucru minunat, dar noaptea, când ţi-e frig, nu te poţi cuibări in ea."
Aveti grija de voi si de apropiatii vostri.Nu va lasati amagiti de lume,ca sa treceti neobservati pe linga ei.
O saptamina mult mai buna in continuare....

Te cunosc de undeva...

Am iubit dintotdeauna oamenii care m-au inconjurat.I-am apreciat mereu pe  cei care m-au apreciat.Si pot sa spun fara nici o teama ca in viata mea am avut parte de majoritatea oamenilor buni.N-am sa iau in consideratie numarul celor cu care asa si nu am mai ajuns la un numitor comun.Tin sa cred ca au nimerit din greseala prin lumea mea.Permanent i-am iertat si i-am lasat sa plece.Peste ani am constatat ca am faut cele mai bune alegeri care puteau sa existe vreodata.

Azi a fost o zi mai deosebita ca de obicei.Cind am primit la orele 8 un mesaj asa de entuziasmat:,,Trezeste-te,ca lumea a baut si cafeaua deja…”,persoanei in cauza nici prin gind nu putea sa-i treaca ca eu eram demult prin lume.Ziua mea se incepuse cu mult inainte de a-i fierbe cafeaua.

Azi nu am fost la facultate,iar asta inseamna ca nimeni nu si-a epuizat nervii cu mine. K

Dupa ce gerul m-a piscat de obraz cit s-a putut de tare,am ajuns si la destinatia mult dorita.N-am mai dat pe acolo vreo 4 ani.Imi era dor,dar nu pot sa spun ca dorul m-a minat incoace.Mai mult niste chestii care inevitabil trebuiau rezolvate.Dupa parerea mea,m-am schimbat destul de mult in ultimii 4 ani,ca sa mai fiu recunoscuta de cineva.Am testat teoria asta,din pura curiozitate(ca altel nici nu putem sa spunem despre femei).

-Buna dimineata.As avea si eu nevoie de domnul X.

-Buna dimineata,(mi-a raspuns atit de gentil doamna secretara,care 4 ani in urma statea cu mine la cafea si imi povestea cit de nedrepti au fost barbatii din viata ei.)Dumnealui lipseste pentru doua ore.Va pot ajuta cu ceva?

-Din pacate nu.Il pot astepta.

-Cer iertare.Dvs cine sunteti?

-Nu conteaza cred eu,nu?(am zimbit frumos,cum pot eu in zilele frumoase si am inchis usa.)

Am ris in sinea mea cum putea femeia asta sa ma uite.Mai apoi cind au mai trecut pe linga mine multe alte persoane cu care vorbeam atit de prieteneste citiva ani in urma,iar azi treceau si fiecare spargea tacerea cu un ,,buna ziua” atit de rece,mi-am dat seama ca eu intr-adevar m-am schimbat atit de mult.Vorba ceea ,,Strain la vorba si la port” J.

In fine,au trecut pe neobservate si cele doua ore,in care toti s-au uitat straniu la mine,iar eu nici ca nu am vrut sa le explic cine sunt,si din ce cauza le-am deranjat ziua asta asa de geroasa.M-am luminat si eu la fata si am stiut ca chinul asta al meu ia sfirsit cind l-am vazut pe domnul X intrind pe usa.I-am pus la dispozitie 5 minute cit sa se acomodeze in birou si sa faca o cafea care din politete ar putea sa mi-o ofere mie,ca eu in dimineata asta nici macar cafea nu am reusit sa servesc,dupa care am batut politicos in usa si mi-am cerut permisiunea sa intru,iar o voce mult prea cunoscuta mi-a permis si am pasit intr-un birou simplu dar frumos,unde ma simteam deja-vu.

-Buna ziua,Domnule.Ma numesc….(si nu am reusit sa scot prezentarea mea ticluita timp de doua ore in  capete ca fost intrerupta de vorba lui eleganta si gentilitatea de care dadea dovada)

-Domnisoara,nu trebuie sa-mi spuneti cine sunteti.Va cunosc foarte bine.Imi amintesc expresia fetei Dvs,de parca ati fost mai ieri pe aici. Nu trebuie nici sa-mi explicati pentru ce va aflati astazi aici,pentru ca stiu…O cafea?

-Multumesc mult.Cred ca ati intuit perfect ceea de ce am eu nevoie.As putea sa spun ca m-am mirat de faptul ca sunteti singurul care m-ati recunoscut.

-In principiu nici nu v-am uitat.Oamenii ca Dvs nu se uita…

Cele doua ore de discutie au trecut pe neobservate,iar restul intrebarilor logic ca au ramas sa fie rezolvate prin e-mail.A fost o zi geroasa azi,dar eu m-am simtit asa de cald…

Si pot sa spun oricui sa fie sigur pe sine.Pentru ca indiferent de orice,de cit timp va trece,mereu vor fi oameni care te vor iubi asa cum esti,indiferent de orice.Mereu vor exista persoane pentru care trecerea anilor nu va consta un argument pentru a te uita si mai sunt oameni care vor sti mereu de ce ai venit,chiar daca nici macar nu ai numarul de telefon ca sa anticipezi vizita ta…

Indiferent de orice,nu esti singur pe lume…iar eu m-am asigurat de asta inca odata azi.

Noi putem, asa-i ?

,,Adevarul e ca nu ai cum sa suporti o femeie langa tine, o viata. Poti sa o iubesti in tot timpul asta, poti sa ramai langa ea, undeva in umbra, dar nu poti sa o suport. Ce-i drept, nimeni nu va poate invinovati."

                        De ce? Pentru ca femeile sunt ciudate, orgolioase si egoiste.
Femeile nu o sa spuna niciodata ca e vina lor. Nu, o sa fie intotdeauna vina voastra, pentru ca sunteti barbati, si pentru asta nu aveti nicio scuza. Femeile nu o sa va sune sa va impacati - nu, o sa astepte frumos langa telefon sa sunati voi. Daca nu sunati, o sa sune ele intr-un final: "Deci asa,nici nu te obosesti sa salvezi realatia asta, asa-i? Foarte bine, sa dispari din viata mea, te urasc, ma auzi?! Te urasc!". Pac - si inchid. Nu o sa apucati sa spuneti nici macar "Dar..". Niciun dar. Degeaba suni inapoi, nu o sa raspunda, probabil au pus telefonul in dulap, nu conteaza, orice ar fi nu raspund. Doar nu sunt asa simplu de recuperat, nu? O sa iti toace toti nervii si rabdarea, dramatizand absolut orice cearta. De fapt, care cearta? O sa dramatizeze absolut orice faci, si o sa considere ca e impotriva lor. Pentru ca asa sunt femeile...

Cu prima ocazie apoi, o sa iti tina o intreaga teorie despre cum varianta feminina a lui Chuck Norris sta in fiecare dintre ele ; despre cum pot si fara tine si viata lor nu se bazeaza pe a ta, asa ca poti sa pleci si sa nu ai tu impresia ca ele stau in loc de tine, sunt puternice si independente, tu esti doar un pion, si jocul e al lor - pe romaneste "Da` tu cine te crezi?". In schimb, daca vii peste doua zile la ele la usa cu un buchet de flori si cu un "Imi pare rau, tu stii ca te iubesc, cum ai putut sa crezi ca te-as lasa?", o sa inceapa sa planga ca un copil de doi ani, agatate cu disperare de gatul tau. Pentru ca asa sunt femeile...

      Pe de alta parte, nicio femeie nu ar putea sta langa un barbat o viata. Pai si cum  sa stai ?

Tu il suni sa ii spui cum ti-a fost ziua - el pare foarte interesat: "Aha..". Il intrebi cum i-a fost lui ziua: "Buna..". Tu ii spui ca il iubesti: "Ce?...". Da` pana cand? In final, ii spui ca te deranjeaza felul in care vorbeste cu tine si te simti neimportanta. El iti spune ca ti se pare. Normal, bineinteles ca ti se pare! Pai, de ce nu te-ai gandit la asta? Nu s-a schimbat nimic la el, e doar putin captivat de dracu` mai stie ce joc a aparut si i-a facut lui viata cu o nuanta mai roz. Si sa nu ne enervam ca fiecare joc nou aparut, sau model de masina, sau mai stiu eu ce tine de tehnologia asta handicapata, ne ia mereu locul ?!

Bineinteles, un timp, ceva scartaie. El spune ca il sufoci, ca are nevoie de timp, ca e ocupat si are si alte prioritati, mai pe romaneste, si in acest caz, "Da` cine esti tu?". Tu, normal ca te resemnezi si pleci. El iese in lume si imprastie tuturor noua veste - e liber, a scapat de tine, ce usurare, oricum nu stie de ce te-a tinut atata timp si ce a vazut la tine. Isi gaseste cu siguranta vreo domnisoara cu care se plimba prin fata ta cu orice ocazie ca sa iti arate tie cum a trecut peste tine si a inceput o noua viata - aproape ca s-ar crede si el, daca nu te-ar vedea pe tine in ea de fiecare data cand o ia in brate, cand o saruta sau cand pur si simplu se uita la ea. Bineinteles ca domnisoara nu e nici un sfert din ce erai tu, ba chiar il enerveaza ca ea nu stie sa aiba reactiile care le aveai tu cand o gadila sau o ciufuleste, dar normal ca tu nu vei sti partea asta, doar cea in care lui ii merge foarte bine, frate. Viata lui libera in care, slava Domnului, poate respira cat vrea, e mai mult decat incredibila, dar niciodata mai mult de o luna.

Si asa, dupa o luna, satul de atata libertate si aer respirat de unul singur, te suna (cam din a sasea incercare, a mai vrut sa o faca, da` a inchis inainte sa sune...aproape ca spera sa suni tu,haha), si iti spune printre lacrimi de crocodil cum te iubeste si el pur si simplu nu poate trai fara tine, cum a gresit si tot ce iti cere este intelegerea si iertarea ta. DIN NOU. Tot ce a spus, a fost la nervi, nu intelege cum ai putut sa crezi, pe bune...si tot timpul, tot timpuuuul, se va scoate cu "Tu ma cunosti, stii ca nimic din ce-am spus nu e asa". Partea care ne scoate mereu din minti, este ca da, va cunoastem, si da, stim ca nimic din ce ati spus nu era de fapt asa, da` atunci de ce  a mai trebuit sa spuneti ?! "Nu stiu, dar mai ierti?". Si normal ca va iertam, ce dracului sa facem, nu putem sa stam nici fara voi, pentru ca asa sunteti toti, toti barbatii...

Asa ca, probabil singura explicatie prin care voi, barbatii, inca ne iubiti, si noi, femeile, inca va iubim, e ca in cel mai indepartat mod, suntem exact la fel : un suflet mare de copil, cu un invelis al dracului de puternic. Oricum, cu siguranta nu venim de pe aceeasi planeta.

Pentru ca cerul mi-e limita

Mi s-a reprosat daunazi ca sufar de omogenitate,si e cronic.M-am abtinut sa nu rid,cu mult greu.Dar daca mai rideam si acum  riscam sa fiu clasificata drept o femeie rea.Da' eu stiu ca nu sunt rea :).I-am zis ca nu sufar de omogenitate,mai degraba de surplus de oameni care nu ma inteleg,care nici macar nu incearca sa ma inteleaga.De aia plec.Efectiv,nu pot sta mult timp in acelasi loc sau linga aceleasi persoane.Pesemne ca ursitoarele mi-au rapit din calitatile esentiale-obisnuita si rabdarea.Or,erau si ele la fel de pline de aventura ca nici n-au vrut sa mi le dea.In fine,nu la asta vroiam sa ajung.
   Mereu am fost de parerea,ca oricit de mult n-ai incerca sau nu ai vrea nu poti sa tii cu forta:apa,femeia si viata.Ce sa mai vorbim de viata.Aia ti se da si ti se ia fara sa te mai intrebe nimeni.Apa-si face cursul sau fara sa te ia in consideratie.Iar femeia...femeia e intrebarea problema.Ea poate sa apara cu acordul tau si sa plece fara sa stii macar,sau in timp ce tu iti faci planuri.Personajul asta din viata fiecarui barbat este incontrolabil.
   Cit de mult se inseala unii,cind zic:,,Cunosc foarte bine femeile".Fals.Femeia iti permite sa o cunosti atita cit doreste ea si ceea ce doreste ea.Dar,in fine nici nu trebuie sa incerci sa intelegi destul de bine femeia.Trebuie sa o iubesti.Mult.
 ...Si ma gindeam cum sa-i raspund persoanei,care ma invinovatea de ,,omogenitate" :D.
-Pai uite,ii zic eu(dat fiind faptul ca era si el un economist de pe bancile facultatii cu ideologii proaspete :D),mai tii minte teoria ciclurilor economice?
-Da...raspunse nedumerit,imprevizibil  de ce-o sa spun eu in continuare.
-Stiai ca exista,dar nu le poti intelege nici acum?
-Da...
-Stii ca se schimba,dar nu reusesti sa prinzi momentul cind?Vezi ca pleaca o stare si idee n-ai cind se intoarce?
-Da...
-Ai cercetat,ai facut teorii,sa anticipezi totul si intr-un final erau false,nu?
-Da...
-Asta-i punctul culminant.Stii ca ma schimb,dar nu prinzi momentul cind.Vezi ca plec,da n-ai nici cea mai vaga idee cind ma intorc...Ce concept nu ti-ai crea,e fals...,,pentru ca limita mi-e cerul,aripile mele au crescut prea mult ca sa pot schimba cursul zborului".Credca ar trebui sa mai verifici teorii.Cel putin asa ti-ar parea ca iar tu ai dreptate.
     Si nu te chinui sa ma intelegi.Citeodata nici mie nu-mi reuseste...