Retrospectiva

In minutele astea de repaos am privit in urma mea.In urma activitatii mele am vrut sa zic.Am facut o retrospectiva la orice lucru care il fac,cind il fac si cit timp imi ia.Imi aduc aminte cu zimbetul pe buze cum am inceput eu sa traiesc ca in poveste,ca in drama...Asa imi vedeam eu viata,mereu dinamica.Imi creasem eu aura mea in asa fel incit sa-mi insuflu ca oricit de mult n-ar fi eu o sa reusesc,eu o sa ma incadrez in timp si o sa mi se primeasca.Dar m-am oprit la un moment dat si am zis ,,la ce bun?".
Da,la asta am visat,sa fiu mereu in miscare,in calatorii,eu eram cea care petreceam cel mai putin timp acasa,si am crezut ca asta e viata perfecta.Zilele trecute pot sa zic ca am simtit ca obosesc un pic.Un pic mai mult ca de obicei.Si intr-adevar a fost greu.Da' la mine niciodata n-a fost greu,n-a fost groaznic.
Ajunsa in sfirsit acasa pentru putin timp mi-am dat seama care au fost totusi lucrurile groaznice care s-au intimplat saptamina asta in timp ce eu m-am bucurat de succese enorme prin lume. M-am ingrozit la gindul ca din cele 168 ore ale saptaminii,eu doar 20 din ele le-am petrecut alaturi de mama.Si daca eu n-am tras atentia, m-a durut mult,in clipa cind am simtit cit a durut-o pe dinsa.
M-am ingrozit la gindul ca desi eram non-stop conectat la facebook,eu n-am discutat cu prietenele mele atit cit mi-as fi dorit ca de obicei,si m-am simtit singura toate aceste zile.
Ce rost mai are sa fii un om de succes daca nu ai timp sa rizi cu prietenii sau sa stai linga foc cu mama ascultindu-i cuvintele ei de aur.Nici unul.
Daca mai inainte credeam ca e ceva de moment,acum ii dau mare dreptat maximei spuse de M.Monroe ,,"O carieră reuşită este un lucru minunat, dar noaptea, când ţi-e frig, nu te poţi cuibări in ea."
Aveti grija de voi si de apropiatii vostri.Nu va lasati amagiti de lume,ca sa treceti neobservati pe linga ei.
O saptamina mult mai buna in continuare....