Singur in fata dragostei

-Nu vreau sa par altcineva decit sunt,dar intr-adevar citesc putin,cum sa-i zic...beletristica.Ma enerveaza prea multa asemanare cu viata,iar alteori ma scoate din sarite siropul pe care-l serveste drept viata...
-Cum poti ajunge la o asemenea concluzie?
-Nu e suficient oare sa stii doar o parte,ca sa-ti poti imagina intregul?
-Nu te inteleg.Vrei ca literatura sa dea retete de viata in asa fel incit sa nu mai suferi?
-Orice retete ar fi prea absurde  si ar fi absurd sa le cerem.Fiecare om e o lume,o lume cu specificul ei,si doar mici tangente,ne dau in totul lor un fel de lege,ne aduna pe toti intr-o omenire,un univers.Ar trebui scrise tot atitea retete,cite lume.Absurd!
-Toti oamenii cred despre ei insisi lucruri bune.Sa nu te superi...
-Nu ma supar.Sunt economist si caut sa traduc orice fenomen in limba ecuatiilor si graficelor mele.Ciudat,nu?Singurul lucru pe care nu-l pot integra in nici o  formula e scurta mea existenta  pina astazi.Stiu,imi lipsesc multi factori,dar nu ma gindesc numai la azi.Ba chiar sa facem abstractie de azi!...Oricum,nu gasesc ecuatia...
(Nu aveam ce sa-i zic.Sa-i spun ca viata nu poate fi modelata matematiceste?De ce adica sa nu poata fi?Sau alte cuvinte fara importanta,doar de dragul de a spune ceva?)
-Sint multe probleme care nu exista...Cit de frumos suna.