Nu poti tine un fluture captiv…odata ce nu mai zboara isi frange sufletul…

Nu poti tine un fluture captiv…odata ce nu mai zboara isi frange sufletul…

luni, 19 mai 2014

Se simte luna mai

,,Vreau sa ies pe strada si sa urlu tare tot ce simt
Lumea sa ne vada,sa ne vada stralucind
Ia-ma de mana si spune-mi ceva, mereu altceva
Ia-ma de tot de la altcineva."

Cateodata te loveste dimineata, pana sa te ridici din pat, pana sa iti deschizi bine ochii, pana sa fie "alta zi". Altadata in mijlocul noptii, cand ai un moment de luciditate, o mica pauza din betie, sau din contra, exact atunci cand nu le ai.
Oricand s-ar intampla, oricum ar fi, in orice circumstante mai mult decat dubioase, cand iti dai seama ca te-a lovit un val de fericire care ti-a schimbat cam toata viata in cateva zile, nu poti fi atat de tampit sa te intorci cu spatele dupa trecutul tau CANDVA frumos, si lucrurile pe care le-ai iubit cat ai putut, dar te-au tinut in loc. Cand ai asteptat vreo jumatate de an sa mai ai inca o data zambetu` ala pe buze, iar acum exact asta ti se intampla, nu ai cum sa renunti inca o data la tine. Nu poti sa astepti mereu pentru ziua care nici macar nu stii daca o sa mai vina vreodata, nu poti sa nu simti nimic doar pentru ca a durut, si cu siguranta nu mai poti sa astepti sa-i vina mintea la cap - "Orice vis devine realitate ", stii?
Razi ca un copil fara niciun rost, bucura-te de mesajele cu care te trezesti si adormi, nu asculta nimic din ce spun altii, tine-ti capul drept si INAINTE!, lupta-te in stanga si in dreapta daca trebuie, urca-te exact in varful muntelui si nu te speria ca ai putea sa cazi, nu te schimba, ia-o de la inceput, FII FERICIT - si daca esti destul de nebun, indragosteste-te iar. Stiu ca ti-era dor.

Nu am chef de metafore, explicatii, nimic de genul asta. Sunt fericita.
A dracu` fericire, chiar vine exact de unde si de la cine nu te astepti.



joi, 1 mai 2014

Acum 2 ani...

La sfarsitul unei alte primaveri, cel mai ciudat nu e ca oamenii nu se schimba niciodata, ci cum unele lucruri nu se schimba niciodata, cum pot ele sa ramana asa cum erau "atunci", si nu conteaza - nu conteaza cat timp a trecut, nu conteaza cat a durut, nu conteaza de cate ori "au luat sfarsit", nu conteaza alte brate, alte cuvinte sau sentimente, alte dezamagiri sau alt an.
Imi dau seama adesea ca sunt rezultatul unei iubiri vechi(de fapt,cum sunt si multi altii care nu au curajul sa recunoasca ca au taria de a merge mai departe in orice situatii)care mi-a ponosit sufletul si mi-a amarat noptile.
  • ª      Mi-ar fi placut sa nu imi legat viata de tine in vara aia nebuna. Si chiar daca am facut-o  sa o fi facut doar pentru o vara.
  • ª      Mi-ar fi fost mai bine daca in loc sa imi doresc mai mult de la tine, sa imi fi stabilit alte prioritati.
  • ª      Mi-ar fi placut ca atunci cand ai hotarat ca trebuie sa te reintorci in viata mea si atunci cand eu am hotarat cu ochii deschisi ca e in ordine sa o faci, sa nu o fi facut.
  • ª      Mi-ar fi placut sa nu visez ca vietile noastre pot avea un punct comun. Atunci cand amandoi stiam perfect ca nu au. Ca tu ai multe puncte comune, dar cu altcineva, nu cu mine.

Stiu ca e stupid sa spun ca mi-as fi dorit sa nu se intample toate astea, cand de fapt, la un moment dat, am fost cea mai fericita ca s-au intamplat toate. Nu am regrete legate de trecut. Dar mi-ar fi placut la nebunie sa nu fiu atat de influentata de trecut cand aleg sa cred intr-o noua poveste. Tind sa imi sabotez basmul inca de la „a fost odata...”. Pentru ca mi-e frica. Tremura sufletul in mine de frica. Mi-am resuscitat sufletul de atatea ori incat adesea cred ca e imun. Dar nu e. Moare si invie dupa cum spun „a fost odata...” si „s-a terminat.”. Nu stiu cand tresare mai tare, la inceput ori la sfarsit.

"Toate povestile pe care le-am trait, ma fac sa o traiesc si mai calculat pe cea prezenta. Sunt atenta la fiecare pas, la fiecare mangaiere. Ba chiar mai mult! Mi-am implorat sufletul sa nu ia in seama. De asta te sarut cu ochii deschisi. De frica. Mi-e frica sa ma las in voia sortii. mi-e frica sa traiesc basmul asta. Acum 2 ani, as fi trait altfel. La intensitate maxima. Dar acum 2 ani, inca nu trecusem prin iad. Acum sunt atenta la fiecare pas. Pe care il fac, pe care il faci. Mi-e greu sa te cred, pentru ca atunci cand am crezut, am cazut. Stiu ca scopul tau nu este sa ma ranesti. Dar la fel de bine stiu ca o vei face. Intentionat sau nu."
A fost odata...