La sfarsitul unei alte primaveri, cel mai ciudat nu
e ca oamenii nu se schimba niciodata, ci cum unele lucruri nu se schimba
niciodata, cum pot ele sa ramana asa cum erau "atunci", si nu
conteaza - nu conteaza cat timp a trecut, nu conteaza cat a durut, nu conteaza
de cate ori "au luat sfarsit", nu conteaza alte brate, alte cuvinte
sau sentimente, alte dezamagiri sau alt an.
Imi dau seama
adesea ca sunt rezultatul unei iubiri vechi(de
fapt,cum sunt si multi altii care nu au curajul sa recunoasca ca au taria de a
merge mai departe in orice situatii)care mi-a ponosit sufletul si mi-a amarat
noptile.
- ª Mi-ar fi placut sa nu imi legat viata de tine in vara aia nebuna. Si chiar daca am facut-o sa o fi facut doar pentru o vara.
- ª Mi-ar fi fost mai bine daca in loc sa imi doresc mai mult de la tine, sa imi fi stabilit alte prioritati.
- ª Mi-ar fi placut ca atunci cand ai hotarat ca trebuie sa te reintorci in viata mea si atunci cand eu am hotarat cu ochii deschisi ca e in ordine sa o faci, sa nu o fi facut.
- ª Mi-ar fi placut sa nu visez ca vietile noastre pot avea un punct comun. Atunci cand amandoi stiam perfect ca nu au. Ca tu ai multe puncte comune, dar cu altcineva, nu cu mine.
Stiu ca e stupid sa spun ca mi-as fi dorit sa nu se
intample toate astea, cand de fapt, la un moment dat, am fost cea mai fericita
ca s-au intamplat toate. Nu am regrete legate de trecut. Dar mi-ar fi placut la
nebunie sa nu fiu atat de influentata de trecut cand aleg sa cred intr-o noua
poveste. Tind sa imi sabotez basmul inca de la „a fost odata...”. Pentru ca
mi-e frica. Tremura sufletul in mine de
frica. Mi-am resuscitat sufletul de atatea ori incat adesea cred ca e imun.
Dar nu e. Moare si invie dupa cum spun „a fost odata...” si „s-a terminat.”. Nu
stiu cand tresare mai tare, la inceput ori la sfarsit.
"Toate povestile pe care le-am trait, ma fac sa o traiesc si mai calculat pe cea prezenta. Sunt atenta la fiecare pas, la fiecare mangaiere. Ba chiar mai mult! Mi-am implorat sufletul sa nu ia in seama. De asta te sarut cu ochii deschisi. De frica. Mi-e frica sa ma las in voia sortii. mi-e frica sa traiesc basmul asta. Acum 2 ani, as fi trait altfel. La intensitate maxima. Dar acum 2 ani, inca nu trecusem prin iad. Acum sunt atenta la fiecare pas. Pe care il fac, pe care il faci. Mi-e greu sa te cred, pentru ca atunci cand am crezut, am cazut. Stiu ca scopul tau nu este sa ma ranesti. Dar la fel de bine stiu ca o vei face. Intentionat sau nu."
A fost odata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu