dor...

     M-am trezit dimineață cu un DOR.Un dor care nu m-a copleșit de prea mult timp,un dor de care uitasem,si el la rîndul lui,uitase de mine.Însă,dimineață l-am simțit.De cum am deschis ochii,am privit și am simțit primele raze ale soarelui,mi-am zis ca azi o să revin în trecut,în cel frumos.
    Mi-era dor de vremile cînd începeam ziua cu cele mai calde sărutări ale mamei și care îmi aduceau cel mai mare succes.
    Mi-era dor de vremea cînd începeam ziua printre cele mai dragi persoane mie,în niște locuri minunate unde am crescut,mi-am format personalitatea,și am pornit în lume pe drumul cel drept și am ajuns la capăt victorioasă.Astfel am început să trăiesc astăzi,și vreau să trăiesc așa mereu.În loc ca să ma trezesc dimineața,să conectez netul și să-mi pierd timpul pe facebook sau odnoklassniki,am mers într-o lume reală.De ce să plîng de zori,pentru că iarăși nu am mesajul dorit,sau nu vad ochii cuiva s.a.m.d. Nu e mai bine să începi totul acolo de unde vine zîmbetul???Unde te înconjoară mereu dragostea,armonia și înțelegerea,unde nu vei fi niciodată doar un simplu om,unde prinzi aripi și te înalți către cele mai înalte culmi.
    Prietenii...eh,aceste umbre și ființe trecătoare nu mai luminează viața omului,pe zi ce trece ei o umbresc tot mai mult.Și dîndu-mi seama,am lasat ca ziua de astăzi să nu aibă un capitol pentru prieteni.Am uitat de ei,da...-am avut ceva mai de preț.Am mers la prietenii care mi-au vegheat copilăria,care-mi veghează prezentul și care-mi vor veghea viitorul.Sunt prietenii care nu m-au trădat niciodată.Nu știu nici un secret adolescentin de-al meu,așa  cum le știu fetele care mă înconjoară,și totuși e ciudat cum  ei totuși mă cunosc mult mai bine.Poate e din cauza că cred în mine,văd mereu acel ,,EU,, care tinde mereu spre perfecțiune și ei sunt gata să desăvîrșească această minune.Le mulțumesc.Cu toate că acest cuvînt e nul pe lîngă mulțumirea pe care le-o datorez.Da,ei sunt prietenii adevărați.Și nu sunt copii,nu sunt adolescente care să împartă cu mine ciocolata caldă sau sucul la tejghea,sunt mult mai mult,au împărțit cu mine viata...
    Nu au 20 sau 30 de ani,și totuși mă înțeleg cu mult mai bine.Sunt mamele mele,sunt îngerii mei păzitori și veșnicii străjeri la căpătîiul meu.Și m-a întrebat azi un semen de-al meu ,,De ce le săruți mîinile cînd vezi aceste femei? La prima vedere îți par niște străine.Le poți înțelege?Te pot înțelege?,, Dacă sincer,nu am vrut sa-i răspund.Copiii de vîrsta mea nu mă vor înțelege niciodată,insă le sărut mîinile,pentru că nu sunt destoinică să le sărut și picioarele...La prima vedere îmi par niște străine,dar sunt o parte din sufletul meu.Le înțeleg ca nimeni altul,și mă înțeleg așa cum fiecare copil își înțelege mama. De ele îmi era dor,prea mult timp lipsisem din mijlocul lor,prea mult eram plecată,prea mult le duceam și îmi duceau dorul.
     Azi m-am trezit cu un dor,și am zis că n-o sa-mi dedic ziua umbrelor,ci razelor de soare.
Cel mai fericit moment a fost să petrecem serile iarăși în discuții,niște teme pe care nu pot să le mai aud de la nimeni,doar de la ele.Îmi era atît de dor,să vin iarăși în mijlocul lor cu acel platou de cireșe proaspete ca să aud cele mai înțelepte vorbe.Cu ajutorul lor m-am realizat.Am ajuns o personalitate,și mi-am determinat viitorul.De la ele am învățat să visez și să deschid ochii la momentul oportun ca să trăiesc.De la ele am învățat tot...

    DORUL meu astăzi și-a găsit liniștea,a trăit ca în vremurile de odinioară,fără griji,fără emoții,dușmani și prieteni.Regret că n-o să pot trăi la fel și ziua de mîine,dar sunt fericită că azi am petrecut-o așa...Nu vreau să par conservatoare,dar nu aș putea trăi fără trecut și fără bunei,mătușe și toate ființele mele scumpe indiferent de vîrsta care o are.Sunt o parte din sufletul meu,care l-am clădit împreuna.

p.s.-ca să-mi fie mai explicită postarea...mi-am petrecut astăzi ziua în mijlocul familiei mele,al mamei,al buneilor și a multor ,,mătuși,, care au fost alături de mine de mic copil,din gura cărora am absorbit mereu cele mai duioase și înțelepte vorbe.Ce păcat că le pot vedea doar duminica,însă prețuiesc orice clipă cind suntem alături...