N-ai dezmierda

E o poezie de care am dat intimplator...Nu tin minte unde am citit-o,dar cred ca soarta mi-a scos-o in cale.M-am simtit atasata de ea din prima clipa,si am sa intaresc iarasi ideea ca ,,ma simt eterna in fata poeziei".E poezia cu priviri retrospective.E poezia eternitatii,a frumusetii,a dragostei.
Oricite nuante dureroase n-ar avea,eu ma simt fericita de fiecare data cind o citesc,face parte din mine..
Si ploua cu zimbete si dragoste in fata mea...

N-ai dezmierda

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

madalina manole-tu n-ai avut curaj