Vorbea ca de obicei fara oprire trecand de la un subiect
la altul fara sa faca pauze. El o privea ca intotdeauna cu zambetul pe buze si
cu multa caldura. Ea radea, plangea, radea din nou si din nou plangea. Era asa
cum a fost mereu: un amalgam de sentimente, o temperamentala incorigibila.
Tocmai de asta o iubea. Tocmai de asta o iubise.
Heiiiii... aahh... eu vorbesc ca o moara stricata si tu
nici macar nu esti atent la mine??? Nu se poate domnule asa ceva, eu imi iau
jucariile si ma duc acasa!!! E incredibil... si
din nou incepe sa vorbeasca fara sa vada ca el din nou se pierduse in lumea
viselor. Sorbea cu guri mici picaturi de vin si traia flashback-uri din trecut.
Vedea in fata toate momentele in care fusese las si in care nu ii spusese ca o
iubise. Acum o avea atat de aproape, dar nu ii putea spune. Era ... gresit! Se
ridica de pe scaun si se aproprie tot mai tare de ea. Ea facu ochii mari dar nu
se opri din istorioara ei amuzanta si continua sa rada si sa vorbeasca in
acelasi timp. Ii cuprinse fata cu ambele maini si isi aproprie buzele de ale
ei. Evident, ea cu ochii ei mici deveniti brusc mari, inca mai vorbea. Zambind
ii spuse: taci femeie! Taci o secunda sa te sarut, caci nu cred ca o sa mai
rezist!
De uimire mai mult, tacu. Isi lipi buzele umezite de ale ei si simti vibratii si zeci de goluri in
stomac. Parca se intamplau cutremure si se iscau adevarate calamitati naturale.
Deschise ochii, zambi si spuse: pe maine! Te-am iubit sa stii! Mult de tot!
Trecura mai bine de 20 de minute de cand el plecase dar
inca nu isi inchisese gura. Incerca sa reia ultimele minute in minte dar undeva
i se intrerupea filmul. Vazu sticla de vin pe jumatate plina. Ahhh... se pare ca mi se trage de la jumatatea asta goala! Bau vinul din sticla pana la fund,
trase aer adanc in piept si isi spuse ca pentru sine „acum... ridicati
cortina!”.
Iesi pe balcon si cauta
din priviri masina lui. Nu mai era. Plecase. Ofta. Nu stia daca ii pare rau sau
daca ii pare bine. Se intoarsera din nou acasa. Nu il auzea deloc vorbind, tot
ce putea sa auda erau cuvintele lui. Si tot ce putea sa vada era sarutul acela
in reluare! Iar si
iar si iar...
Minutele
petrecute impreuna nu se contorizau. Radeau si se bucurau unul de celalalt ca
doi indragostiti. Asa afla el ca ea este din nou singura. Asa afla ea ca el are
o iubita. Nici prea prea, nici foarte foarte. Dupa mai multe ore petrecute
impreuna isi luara ramas bun si promisesera ca se vor intalni mai des si mai
curand.
Se
zvarlcolea in pat si isi cauta o pozitie confortabila. O pozitie din care daca
inchide ochii nu o sa ii mai vada ochii mari si caprui. O pozitie din care sa
nu ii mai auda rasul. Isi lua de sub perna telefonul si ii cauta numarul in
agenda. Ii privea poza si radea. Era o poza cu ei doi, facuta de ani de zile,
intr-o zi in care se urau reciproc. Era o poza in care radeau. L-ar fi sunat
dar ii era teama. Bloca repede tastatura si dadu sa arunce din nou telefonul
sub perna oftand. Chiar atunci lumina mobilului se aprinse si vazu ca are un
mesaj nou. Era de la el!
Dormi?!...
.jpg)
