Departe

Cateodata, simt o nevoie acuta sa ma fac nevazuta. Nu e doar o dorinta, e o nevoie. Am nevoie sa scap, sa fug, sa ma ascund, sa imi incarc bateriile. Sa uit. Sa uit ca am uitat tot. Am fugit. Pentru cateva zile am fost undeva departe, la mii de kilometri de orice cod postal apropriat mie. La mii de kilometri de orice zambet care imi provoca placere. La mii de kilometri de mine.

m-am privit in poza de la pasaport in timp ce eram deasupra norilor. Am facut poza asta pe vremea cand eram naiva si credula. Imi sclipeau ochii si puteai sa citesti in privirea mea multa iubire. Sau multa naivitate. Sau amandoua. Acum spun, multa prostie. Credeam ce imi spuneai, credeam ca sunt totul pentru    tine si nu m-as fi gandit in veci ca tu ma minti vreo secunda. Si de fapt, tu nu imi spuneai adevarul vreo secunda. Am privit norii minute in sir ascultand ,,The price of love”, la maxim, sa nu imi mai aud gandurile.

Nu ti-am spus ca plec. Nu am vrut sa stie nimeni. Nu ti-am spus ca vin. Si iata-ma ... am venit. Sunt tot eu, dar sunt alta. Iubeste-ma asa... egoist, fara sa te gandesti la consecinte. Am nevoie de mainile tale, am nevoie sa iti simt pulsul si inima batandu-mi in spate. Am nevoie de tine... apoi o sa plec din nou. Pentru ca tu nu o sa ma mai faci sa sufar. Nu o sa ma mai doara niciodata sufletul. Pentru ca nu il mai am.