povestea noastra...

Toti se dusesera la culcare deja. Ramasera doar ei doi si inca o sticla de vin. Focul ardea intr-un semineu vechi facand zeci de umbre pe pereti. Lacrimile ii curgeau pe obraji si ochii ii radeau cum nu o facusera de mult. Uitase de cand nu mai erau prieteni. Uitasera care fusesera ultimele cuvinte ce si le adresasera pentru ca vroiau, nu doar din complezenta. 

Esti la fel de nebuna cum mi te amintesc. La fel cum te visez uneori. Ai acelasi zambet ucigator pe fata si un ras oribil care ma face sa rad fara motiv.

Ma visezi?! Spuse luand o noua gura de vin. 

                     

Isi drese vocea si nega. Nu bause suficient sa ii spuna ca inca o mai iubea. Sa ii spuna macar ca a iubit-o. 

Stii... nici nu mai stiu cum am reusit sa te uit! Tu ai fost cel care mi-a schimbat sufletul. Eram asa de indragostita si dependenta de tine incat nici nu stiam sa respir fara tine. Rase de parca ar fi spus inca o prostie si mai lua o gura de vin. El ii torna din nou in pahar.

Ai fost indragostita de mine?!

Normal. Erai totul pentru mine, nu vedeam nimic altceva in jur. Pacat ca nu am avut niciodata curajul sa iti si spun. Chiar daca sentimentele noastre nu erau aceleasi, m-as mai fi eliberat.

Ii cauta din nou ochii negri. Vazu focul luminandu-i si aprinzandu-i parul. Zambetul ala strengaresc pe care nu credea ca are sa il uite vreodata. Ii privi fiecare trasatura completand un puzzle in minte. Stia fiecare alunita, fiecare vena, fiecare semn, fiecare privire. Bau paharul pana la fund si isi torna rapid inca unul. Il bau fara sa se opreasca. 

Intotdeauna te-am iubit. Cum as fi putut sa nu o fac?! Dar ma gandeam ca niciodata nu te-ai fi uitat la mine. Mi se parea ca totul este impotriva mea. Ma bucuram enorm cand din diverse conjuncturi, sfarseam prin a dormi impreuna. Nu dormeam nici macar o secunda. Iti adulmecam fiecare respiratie, fiecare miscare, fiecare zgomot. Respiram doar mirosul tau puternic si dulce ca de vanilie. Dupa ce plecai, uram sa mi se schimbe asternuturile. Aveam impresia ca o sa ti se spele mirosul din ele. Te iubeam...

Ce prost ai fost! Faceam eforturi pentru a sfarsi sa dormim impreuna. Ma pregateam ore in sir sa miros a vanilie. Nu dormeam nicio secunda. Mi-era teama sa nu fac miscari necontrolate si sa te trezesc. Ce prost ai fost! 

Baura din nou paharele pana la fund. Aveau o noapte lunga in care isi spuneau tot ce nu isi spusesera in atita vreme. Radeau si plangeau in acelasi timp. Stiau ca le spun pe toate prea tarziu...

Iubito, ai de gand sa vii sa te culci? Maine o sa dormi iar tot drumul pana acasa. Ii cazura ochii pe sticlele goale de vin si pe paharul din mana ei. Doamne, cat ai putut sa bei! Mai bei mult?

Nu, iubire! Doar un pahar. E al doilea promit!

Iesi din camera si cand inchise usa bufnira amandoi intr-un ras copilaresc. Complotau din nou impotriva intregii lumi.

Cred ca s-a suparat... mai bine mergi la culcare.

Nu, nu. Mai beau un pahar. Doar e al doilea! Si zi-mi... ma iubeai mult?

To be continued...