Destine si destinatii

O femeie frumoasa nu poate fi a unui singur barbat. Pentru ca nu are rost. 

     Si poti sa ii acuzi pe barbati? Nu e vina lor ca timpul trece peste tine si corpul tau. La urma urmei el s-a indragsotit de tine frumoasa si frageda. Si de asta se va indragosti mereu…

    ...Da, iubirea  se transforma in respect da va dura. Dar cat respect mai exista in societatea noastra? Iubirea pasionala si adevarata nu se va transforma niciodata in respect. Va arde pana la cenusa si se va stinge; ca orice altceva in lumea noastra nimie nu e vesnic. Nu, nici iubirea adevarata nu e.

Apoi banii. Banii pot cumpara orice. Cred asta. Fiul lui Dumnezeu a fost cumparat cu bani. Eva a muscat din marul acela pe care sunt convinsa ca era un semn al dolarului. Imediat dupa ce a muscat si-a luat haine din frunza. Si asa sunt femeile de atunci incoace. Banii pot cumpara si iubirea pasionala  si respectul. Si asa cum am mai zis orice iubire adevarata ajunge sa fie respect.

Mereu am crezut ca oricat de trista ai fii e mai bine sa iti ascunzi lacrimile dupa ochelari  decat prin bratele prietenelor care ieri s-au rugat ca tu azi sa plingi.

...................................................................................................................................................................

Cafeaua are un gust amar, oricat zahar as adauga.

Cred ca e nepotrivit sa afirm ca sunt nefericita. Nu imi lipseste nimic, desi simt ca imi lipseste totul.

Viata mea e atat de normala incat ma scoate din sarite. Iubirea vine cu un bagaj mare de tot: frica. Frica de a-l pierde pe cel de langa tine. Frica ca nu vei mai iubi sau nu vei mai fi iubita, frica de noi inceputuri…

-Ah cum ai cazut tu in plasa asta?

Mereu am crezut ca viata e mai mult decat atat. Mereu am vazut viata ca pe un journey fara o destinatie anume. O calatorie in care conteaza doar rasariturile, apusurile si privelistea din jur.
Mereu am crezut ca iubirea trebuie sa vina la o varsta destul de inaintata. (Inca cred asta). Ca o rasplata pentru calatoria ta. Ca o alta destinatie pe care o iei cu tine mai departe.
Mereu am crezut ca eu nu voi ajunge aici. Am vazut drama asta traita de multi multi oameni inaintea mea. Sentimentul de prizonier inchis intr-o inchisoare unde din pacate doar tu ai setul unic de chei care sa te elibereze.

Dar e prea comfortabil inauntrul zidurilor. Si acolo, dincolo, in lumea mare (cea pe care ne-o imaginam de fiecare data cand vedem un film si ne-am dori sa fim personajul principal) nu stim ce este si ne e frica. Durerea dinauntrul zidurilor e comfortabila din simplul motiv ca o cunoastem.

Ah amara cafea ...