Ma framinta o intrebare...Am privit azi un film si am auzit o fraza destul de interesanta:
,,-Eu te iubesc,dar nu mai sunt indragostita de tine"(E.G.)
Sincer,am incercat sa dezvolt ideea asta,sa o inteleg,dar nu am putut.
Ce fel de sentiment mai e si asta?Care e dragostea ce o porti si fata de cine?Intii am inceput sa rid de marturisirile eroinei mentionate mai sus.Am zis:,,Eh,ce persoana indecisa...chiar sa nu te poti hotari pe cine iubesti si cu cine vrei sa ramii?"
Apoi am ris de altceva.Am ris de faptul ca mi-am amintit de mine si de ceea ce gindesc eu.Am incercat de multe ori sa pun capat unei relatii care incepea sa doara.Am incercat sa o dezvolt pe cea care mai era vie undeva in inima mea.Apoi,am crezut ca m-am inselat si m-am intors.
Mi-a placut mult eroina acestui film,pentru ca a avut curajul sa-i spuna in fata chestia asta baiatului pe care il iubea,dar ,,de care nu mai era indragostita".Eu nici asta macar n-am putut.
In capul meu se invirte doar economie,si dorind sa descifrez totusi situatia asta stupida am ajuns la o concluzie interesanta.In iubire si normal ca e o concurenta imperfecta,unde terenul de joc este mereu inelastic.Scade cererea catre dragoste,se minimizeaza oferta,pina dispare.Lumea nu mai stie a oferi iubire.In final cind volumul productiei e zero,pretul e mizer,si cuvintele ,,te iubesc" devin atit de ieftine...In acest fel am inteles ce se petrece.
,,Te iubesc"...niciodata nu am ajuns sa inteleg sensul acestor cuvinte,si imi pare rau,cind am avut sansa,am aruncat cu ele cu duiumul,fara sa le inteleg valoarea.Acum,am devenit ,,fiul risipitor".As mai vrea sa darui de data asta,nu sa arunc,insa nu mai am nimic.Am devenit pur si simplu saraca sufleteste.Si domneste o saracie lucie in inima asta.Partea rea e ca nu am aspirat niciodata si nu tind sa ma imbogatesc cu orice pret,ma aranjeaza statutul meu si ma descurc in orice situatie.Deci,starea asta de ,,saracie" degraba nu pleaca,ca ma aranjeaza.Stau si ma gindesc,ce ar spune inima:,,te iubesc? sau sunt indragostita de tine?"si ce ar spune constiinta?Nu stiu la altii,dar la mine,astea doua nu au prietenit niciodata,ba chiar s-au dusmanit de moarte si in final una a cistigat.Nu va spun care.E vizibil si asa.
Sunt nefericita din cauza ca persoanele care imi sunt alaturi sunt nefericite cu mine.Si eu nu pot sa schimb asta.Am vrut,am incercat si oricum ma dau de gol.Si n-am sa spun ca esti TU de vina.NU.Finalul este lucrul miinilor mele deja.Lucrul adunat de ceva vreme si tainuit in cele mai adinci simtiri ale sufletului.Aportul tau nu ma mai deranjeaza demult,iar dovada vie la asta,care imi apare in toata ziua in fata ochilor,nu face decit sa-mi creasca indiferenta,sa-mi rasuceasca ranile,sa-mi improspateze amintirile si sa ma faca mai puternica.Si nu in ultimul rind sa-mi aminteasca faptul ca cineva e nefericit cu mine,si ca in alta parte ar fi putut fi liber si iubit.Ma rog,nu neg asta.In fine,nu asta am urmarit.Scopul meu era sa gasesc dragostea,care nu am mai gasit-o.Sa fi stiut ca n-am s-o mai intorc odata cu persoana ta,jur ca te-as fi lasat sa pleci atunci.
...Acuma stau si ma gindesc,caruia din ei i-as spune ,,te iubesc" si cui ,,sunt indragostita de tine",pentru ca totusi cred ca au semnificatii diferite.Si la naiba,cum sa te imparti intre ciocan si nicovala???
Vreau sa mi se stearga toate amintirile si memoriile.Sa pasesc mai departe ca si pina acum:liber,cu incredere,fericita,indragostita.Vreau sa uit tot.Chiar si pe tine daca ar fi posibil...E prea mult pentru mine,merg la somn.Sper ca azi sa dorm linistit,sa nu te mai visez.Vreau sa dorm asa linistit cum o faci tu,fara sa te mai framinte altceva.Insa,eu nu am parte de bucuria asta.Mie mi-a fost sortit sa ma gindesc de zeci de ori inainte de a adormi la ziua de miine din toate perspectivele,si in primul rind la tine.Acum te iubesc si cu aceeasi ochi te urasc...Acum te vreau alaturi si miine as fugi de tine jumate de pamint...TU...
Si dragostea aia veche mai da glas de acolo de unde am ascuns-o si i-am poruncit sa moara.Am dat bir cu fugitii la TINE.Insa,logic ca nu poti sa fugi mereu de tot si de toti.Ceva sau cineva oricum te ajunge.Din pacate pe mine m-au ajuns ambele ...dragostea lui si dragostea ta...
p.s.-revad de zeci de ori scena din filmul(ar trebui sa vezi scena asta chiar) cu care am inceput si care mi-a tulburat sentimentele si incep sa inteleg ce trebuie sa fac in sfirsit....Da-o'ncolo de treaba.Problema e in altceva...
Vorbele sunt prea de prisos in timpurile astea.Nu tin minte daca am spus azi macar doua fraze sau nu.Macar azi sa zic ceva daca ieri nimic.Nu ca nu as vrea sa vorbesc cu cineva,dar pur si simplu nu am cuvinte.Nu simt nevoia sa comunic nimanui ceva.
.jpg)
Era 3 dimineata, mai treceau cateva masini pe strazi.Oamenii ma privesc ciudat intuind ca plang intr-o limba pe care ei nu o cunosc. Traversez strazile fara sa ma asigur...Merg apoi ma opresc. Ma uit ca un criminal in stanga si in dreapta mea si ma bucur ca nu vine nimeni in jur.
Daca as pleca acum undeva departe,oare si-ar da seama cineva de lipsa mea? Oare s-ar gandi ca am fugit sau m-a rapit cineva? Cine o sa sesizeze?Poate mama...cind o sa vina dimineata sa ma trezeasca la dejun. Cum n-o sa ii raspund o sa intre. O sa imi vada toate actele, toti banii si toate hainele acolo.Sigur nu o sa inteleaga nici ea nimic. Voi fi disparut pentru cativa ani buni deja, multi m-or fi si uitat pana cand intr-o zi,o sa revin sigur.Unica diferenta dintre anii astia va fi un suflet desfigurat si neinsufletit.
.jpg)