Ursuletu'

Nu stiu de unde atita inspiratie in mama mea de dimineata,ca m-a numit ,,ursulet".Stiam eu oricum ca sunt ,,ursuletu' lu mamica",da sa-mi spuna mama asta si de dimineata devreme chiar nu m-am asteptat.

   E posomorit azi.Si afara,si in suflet,peste tot.Imi amintesc cu jind de zilele cu soare.Stau citeodata si ma gindesc:,,Iti mai amintesti ziua cind ai luat soarele si mi l-ai pus in suflet?"Aferent,ca eu nu imi amintesc.

   Vorbele sunt prea de prisos in timpurile astea.Nu tin minte daca am spus azi macar doua fraze sau nu.Macar azi sa zic ceva daca ieri nimic.Nu ca nu as vrea sa vorbesc cu cineva,dar pur si simplu nu am cuvinte.Nu simt nevoia sa comunic nimanui ceva.

   Pun capul pe perna si imi aud inima batand cu putere intr-un ritm pe care nu il cunosc. Respir ca si cand as fi alergat zeci de kilometri. Cum mai am putere?! Ma ridic in capul oaselor si privesc spre fereastra. Caut raspunsuri pentru intrebari pe care nu le pun. Ma aproprii tot mai mult de geam si vad cum curge ploaia. Instinctiv iau trenciul pe mine si ma indrept spre nicaieri. Apa are darul de a ma linisti. Inotand, sau pur si simplu  privind-o cum curge, ma calmez.

Era 3 dimineata, mai treceau cateva masini pe strazi.Oamenii ma privesc ciudat intuind ca plang intr-o limba pe care ei nu o cunosc. Traversez strazile fara sa ma asigur...Merg apoi ma opresc. Ma uit ca un criminal in stanga si in dreapta mea si ma bucur ca nu vine nimeni in jur.

Privesc apa cum curge si cum se oglindeste lumina de pe pod in ea. Oare cat e de adanca? Oare sunt pesti care inoata? Reiau in minte evenimentele tragice din ultimele saptamani. Ma tin inca bine. Stiu ca nu s-a terminat inca valul de nenorociri, dar ce e val, ca valul trece. Dar cu ce pret? Maine o sa fiu mai insensibila, apoi poimaine nu o sa ma mai impresioneze mai nimic, pana cand intr-o zi, o sa trec prin lume nepasandu-mi de nimeni si nimic.

Daca as pleca acum undeva departe,oare si-ar da seama cineva de lipsa mea? Oare s-ar gandi ca am fugit sau m-a rapit cineva? Cine o sa sesizeze?Poate mama...cind o sa vina dimineata sa ma trezeasca la dejun. Cum n-o sa ii raspund o sa intre. O sa imi vada toate actele, toti banii si toate hainele acolo.Sigur nu o sa inteleaga nici ea nimic. Voi fi disparut pentru cativa ani buni deja, multi m-or fi si uitat pana cand intr-o zi,o sa revin sigur.Unica diferenta dintre anii astia va fi un suflet desfigurat si neinsufletit.

Derulez in minte tot filmul. Stiu exact  ce replici o sa aiba fiecare, stiu cine o sa ma planga si cine nu. Cui o sa ii para rau si cine o sa se prefaca. Cei care se vor bucura. Stiu tot. Las ultima lacrima sa imi cada pe obraz. Azi am mai omorit inca o bucatica din mine, dar drumul e inca lung. Maine dimineata cui o sa ii pese daca voi purta doliu. Cine o sa isi dea seama ca sufletul meu a fost ucis cu sange rece?!

Imi sterg ochii si zambesc. 

 Acum raul asta este insufletit... are un suflet care vorbeste  o alta limba.