Am nevoie de un whisky tare sa arda fiecare gand…

,,- Spune-mi … cand ai stiut ca e … you know, over… ?

- Am stiut ca nu mai e nimic intre noi cand am simtit ca iubesc mai mult aminitirile cu el decat pe el. Ca ii iubesc mai mult trupul decit sufletul.De asta am plecat."

“ În camera sumbră încă respir aerul puţin. Patul este mult mai rece decat în ultimele nopţi, perna mult mai grea, ursul e atat de tăcut, pereţii par mai întunecaţi iar pe fereastră apar umbre ce mă sperie. Din nou simt dorinţa de a evada deși știu că este imposibil. Lacrimile din nou curg ca şi ultima dată. Mi-e dor şi mă doare. Simt cum aerul se strange în jurul meu din ce în ce mai tare. Aerul meu, a fost mereu el. Distanţa face ca aerul să…dispară. Vreau să respir, să alerg, să zbor, să iubesc din nou ce am iubit odata. Camera nu mă ajuta cu nimic, mai mult mă face să fiu şi mai tristă. Simt cum ameţesc deşi nu mă mişc. A fost doar un vis iar acesta este coşmarul cel dintai? Poate a fost doar un vis şi acum trăiesc realitatea, în a doua zi de dimineaţă. În dorinţa mea de aer încerc din nou să ajung la fereastră, încerc să o deschid, dar în zadar. Aş vrea măcar să pot vedea dincolo de ea, să ştiu ce mă aşteaptă afară…dacă voi mai merge vreodată afară… Gandurile mele din nou încep să zboare spre campii verzi, păduri, munţi.Cerul plangand în urmă iar soarele ascunzandu-se după nori furioşi. Era atat de plăcut să te laşi lovit de picuri mari de ploaie, de valuri calde de vară. Dar eu încă mă aflu în cameră. Visez, îmi amintesc, sper, vreau să visez din nou. Sau vreau să uit.

Există amintiri pe care nu le poți dezvălui nimănui și alegi să le păstrezi doar pentru tine.

Uneori, sufletul doar are nevoie de clipe de iubire, de liniste si mai ales de protectie. Sunt acele momente in care iti doresti ceva mai mult de la o persoana si nu stii daca tu ai putea avea parte de asa ceva. Probabil este unul dintre momentele in care vrei sa-ti deschizi sufletul catre ceva nou, dar totusi, teama sugruma totul.

Acelasi drum. Aceleasi banci. Aceleasi locuri. Aceleasi gesturi. Aceleasi reactii. Aceleasi rasete. Aceleasi regrete. Aceleasi seri. Aceleasi dimineti. Aceleasi promisiuni. Aceleasi minciuni. Aceleasi certuri. Aceleasi impacari. Aceleasi sperante. Aceleasi vise. Aceleasi multumiri. Aceleasi vorbe - la fel de goale. Aceeasi scena - alta piesa.

…Si o alta zi. Maine e alta zi. Asa zice el. El nu stie ca nu e. Nu stie ca e aceeasi zi, care se repeta intr'una. El nu stie ca nu are cum sa imi faca rau, pentru ca nu are ce rani in mine. El nu stie cine sunt, si nu as vrea sa afle, asa ca ma ascund bine, il protejez, e obligatia mea. El nu e la fel. El are grija...are grija de mine. Tu esti ultimul de care aveam nevoie,si primul pe care il vroiam. Urata treaba, asa'i? Dar, uite, cam asa te'am iubit eu pe tine. Si cam asa, a devenit "maine", aceeasi zi ca azi, pentru mine. Dar el, el n'o sa stie. Pentru mine, e aceeasi zi, dar pentru noi, maine e alta zi. Timpul trece, si trece degeaba. Si e pacat. Trece, pentru mine, pentru tine, pentru el, si doare mai tare daca in timp ce trece, eu stau. Asa ca desi dimineata e din ce in ce mai greu, fug, mai repede decat am fugit vreodata. Desi ceva ma apasa cu o presiune inexplicabila care provoaca o durere si mai ciudata, pretind ca maine e alta zi. Cu acelasi drum, aceleasi banci... (dar e altfel).

Ieri m-am pierdut in ochii lui. Il priveam cu mirare, intriga, incercad sa descifrez ce gandeste, sa interpretez intr-un fel actiunile lui… M-am trezit din visare atunci cand m-a atins. Ca si cum mainile lui ar fi conduse de un impuls magnetic menit sa ma conecteze numai pentru a ma arunca din nou in nestiinta. M-a lasat cu intrebarea “ce faci?”.

Am nevoie de un whisky tare sa arda fiecare gand…

Cum stii tu sa apari tocmai cand nu am nevoie de tine!

Urasc momentele in care timpul se joaca cu mine, acele ore care parca trec atat de repede, in care nu pot sa spun ce am facut.

Imi spunea mereu prietena mea:

- Ai trecut dar nu ai uitat. Ti se trage de la scris. El e acolo, printre articolele tale.Te intrebi ce face… te intrebi daca citeste.Pana la urma la ce folos sa mai detii controlul? E istorie si asa trebuie sa ramana. Tu nu esti cu EL.

Imi vine sa trantesc laptopul, sa arunc cana de cafea tare, sa sparg orice gand care ma face sa ma simt vinovata.

- De ce dracu simt vinovatie? Nu am cerut eu sa il visez… e doar un vis…

- Pentru ca e un vis care inseamna ceva… intotdeauna va insemna ceva.

P.S.-Cred ca de fapt motivul pentru care doresc sa plec din tara este acela ca am obosit sa lupt cu conventionalul, am obosit sa justific, sa clasific, sa demonstrez.

“If you love two people at the same time, choose the second. Because if you really loved the first one, you wouldn’t have fallen for the second.”