Moonlight...

Am venit din pauza.A fost atit de lunga.Cel putin pentru mine.M-am simtit mai ciudat ca altadata.E prima mea pauza de masa din facultate la care telefonul a tacut.N-avea cum sa sune.Am omorit timpul,dar nu stiu cu ce.El mi-a lipsit.Chiar cred ca de doua zile n-am mai zimbit.Nu am un motiv pentru asta.In acelasi timp,in sufletul meu se da o lupta majora intre ,,da" si ,,nu".Intre ,,a mai lupta" sau ,,a renunta".E prima batalie pe frontul careia ma aflu,iar eu nu ii stiu finalul.Il privesc toata ziua din doua perspective:cistig sau pierdere.
As lupta mult mai mult,as depune mai mult suflet,insa nu stiu raspunsul la o singura intrebare:,,Oare se merita?"...
Daca as sti ca da,as lupta pina la infinit,oricit m-ar costa asta.Daca nu,ma intreb ce rost are?Batalia pe frontul nevazut al destinului...
Tu crezi ca eu am cedat demult,ca ai vazut asta prin cuvintele mele,prin faptele mele.Ei bine,nu tu spuneai ca nu cuvintele conteaza,ci faptele?Cind n-am zis poate ceea ce vroiai sa auzi,inima mea te iubea din ce in ce mai tare.Cind n-ai vazut la mine faptele pe care asteptai sa le vezi,sufletul meu se consacrase tie pentru totdeauna.Pentru toate am avut o explicatie,daca tu ai fi vrut s-o asculti.Cred ca ti-a lipsit rabdarea.Te-ai saturat sa astepti si pur si simplu ai lasat miinile in jos si ai plecat.
     Am fost mereu de parerea ca mereu mai exista o sansa acolo unde sunt sentimente:

• daca as sti ca ele mai exista undeva si inca mai sunt vii...
• daca as sti ca se merita...
• daca ar mai avea vreun rost...

Cit de mult decide acest ,,daca" in viata mea.Nu stiu ce crezi tu,dar eu stiu bine.Indiferent de ce crezi tu,daca eu am sa plec acuma si am sa renunt la tot,ar putea sa regret toata viata.Si eu,si asa am ce regreta...Nu stiu tu.