Nimeni pe drum

,,Nimeni pe drum..."
..da,cind drumul e plin de lume.Toti undeva se grabesc,toata lumea e ocupata cu ceva/cineva.
Am privit azi totul din profil si mi-am dat seama ca viata merge mult prea repede pe linga noi,fara sa ne intrebe,in timp ce noi mult prea ocupati ne facem planuri fara sorti de izbinda.
Am colindat orasul in lung si in lat,si printre miile de persoane care au trecut azi pe linga mine m-am simtit singura.E fericire sa mergi undeva pe citeva zile.Sa mergi pe drum si in fata ta sa nu iti apara nici un chip cunoscut,nimeni sa nu iti spune ca exista vreo problema sau altceva.E liniste,e bine.Te intorci acasa si vorbesti cu toate lucurile din jur,pentru ca vezi tu,ca la oameni treptat renunti cind hotarasti sa pleci undeva.
Frumos,cind spui oamenilor sa nu te caute citeva zile,pentru ca pur si simplu vrei sa pleci,si ei tot sa iti scrie ca s-a iscat o problema.
,,Cind te intorci?",e ceea ce urasc eu cel mai mult.Nici macar n-am reusit bine sa plec,uite cum.Ce paradoxal.Oamenii te cauta,cind au nevoie de tine,cind au o problema pe care tu poti sa o rezolvi.Si atunci nu isi fac griji unde esti,ce faci,cind vii,cum te simti?...da cind te intorci?Sa ai atita putere sa spui ,,Nu mai revin".Si eu cred ca o sa vina si o astfel de zi.

Pentru toti care isi fac griji intr-adevar,si pentru cei care au nevoie de ceva ca eu sa ma intorc-,,miine revin".
Miine fericirea mea face un final.Zilele mele frumoase iau sfirsit.Plimbarile astea feerice intr-o lume in care nimeni nu o intelege dar pe care toti o admira vor mai continua si altadata.Pentru ca eu plec periodic.Ma incarc cu energie-revin,reiau si inving...