,,Nu mai am aer si-as vrea sa te sun,dar dac-ai raspunde n-as sti ce sa-ti spun"
A trecut mult.Sau a trecut prea putin.Timp.
Mi-ai zimbit si am cautat in memorie cele un milion de motive pentru care nu te mai iubesc.Sau pentru care nu te mai pot iubi.Ai oftat adinc in receptor si m-ai intrebat ce fac.Ce fac??!In afara faptului ca stau ca muta de parca ai fi inceputul si sfirsitul lumii mele,nu fac nimic.Iti spun ca incerc sa imi activez creierul si sa imi opresc inima din a te simti.
Vroiam sa stiu ca m-am vindecat.Ca mi-ai trecut.Esti acelasi barbat extraordinar,dar care nu are loc in viata mea.Esti prea mare pentru viata mea mica.
Desi,citeodata te gindesti cum poti intra din nou in lumea mea,iti dai seama mereu ca de fapt ma iubesti prea mult ca sa o faci.
Nu te-am vazut aproape jumatate de an,si sper sincer sa nu te mai vad curind.
-Desigur,iubita mea.Nu o sa ma mai vezi curind.Mi
-Am inceput sa te uit,am zis eu.
A zimbit amar.Mi-am imaginat imaginea lui sarcastica:
-Nu te cred.Inca mai apari in visul meu.Inca ma mai tii undeva in sufletul tau.
-Nu era cazul sa ma feliciti...
-Nu as fi uitat pentru nimic in lume cind e ziua ta de nastere.
-Ar trebui sa uiti numarul acesta de telefon...
Ai pus receptorul si am inchis ochii.Vezi tu,nu pentru ca vroiam sa adulmec momentul asta cu tine,ci pentru ca nu vroiam sa vad ce numar de telefon ai.Si l-am sters ulterior.Nu vroiam ca mintea mea bolnava,care inca mai are o parte in carantina,sa te caute peste tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu