Nu mai simt. Nu mai pot sa simt. Azi am vrut sa plang. Pentru ca nu te mai iubesc. Dar
nu mai pot nici sa plang. M-am chinuit un timp, am incercat sa vars macar un
sfert de lacrima, dar nu am reusit.
Mi s-au atrofiat simturile. Nici macar nu mai simt durerea sau lipsa ei.
Iubirea. Nimic. Am devenit o nesimtita cu acte in regula.
Nu te mai iubesc si nici macar nu mai pot sa plang pentru asta. De azi...
nu mai simt. De cateva zile simteam cum amortesc, cum apune si ultima farama de
pasiune. Nu imi mai pasa.
Cand mi-ai vorbit de sentimente, dupa tot ce s-a intamplat intre noi, jur
ca imi venea nustiu ce. Cum as putea sa mai simt ceva pentru tine!? Cum poti sa
confunzi dorinta cu iubire?! Cum poti sa crezi ca vreau un loc in viata ta?!
Imi pare rau. Daca ai crezut ca m-am intors in timp, la tine, ... imi pare
rau! Nu m-am
intors. Aveam nevoie de o pauza, de refulare, de senzatii... nu de sentimente.
Si judeca-ma... in final si tu ai avut rolul tau in schimbarea mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu