Timp de Rai si Iad

Ma simt pierduta … ca o frunza purtata de vant. Ca un fluture fara aripi…de fapt,ca un fluture cu aripile inghetate …incapabil sa zboare…

Lacrimile mele ma atentioneaza ca se scurge nisipul din clepsidra timpului. Firele de nisip se lovesc,cu brutalitate,unele de altele. Lacrimile mele imi spun ca acea dragoste unica,ideala,trebuie cautata in alta parte,in alte tinuturi. Iubirea trebuie intretinuta ca un foc sacru,iar noi,nu facem nimic pentru ca ea sa arda mai puternic, sa poata nimici durerea,suferinta in calea ei. Sa arda toata rautatea…

Unde sunt servetelele alea? Gata.Ciocolata calda. O sa ies la cumparaturi. Mai bine nu. O sa dau drumul la muzica. Amel Bent  ma afunda si mai mult in starea asta. O sa gatesc ceva nou. Pentru asta trebuie sa merg la cumparaturi. O sa citesc. Orice bucurie care mi-a adus-o literatura pana acum,se anuleaza in starea trista in care ma aflu.

Nici un scriitor nu ar putea crea o opera atat de complexa,cu atatea rasturnari de situatie si cu atatea calamitati cate s-au petrecut in viata mea,in ultimii ani.

Viata m-a purtat spre cele mai inalte culmi,am strigat din tot sufletul “Sunt fericita” pentru ca in secunda urmatoare,sa fiu ingenunchiata si aruncata in ghearele durerii.Impactul a fost nimicitor pentru sufletul meu.Dar,a fi cu adevarat puternic inseamna a o lua iar si iar de la capat.Cu incredere si speranta in ceva mai bun.

Nu nasterea in sine reprezinta venirea unui om pe lume,ci biruinta lui asupra necazurilor,rautatii si ignorantei celorlalti.

Intotdeauna mi-am ascuns lacrimile si am asezat un strat subtire de fond de ten peste suferinta asezata pe chipul meu si drept raspuns la orice intrebare,am spus “o,n-am nimic! Sunt bine.”

Sunt o actrita buna…merit un Oscar…

“Eu, eu rad si plang

Sa uit cate ziduri ma strang

Simt ca voi plati mai tarziu

Tot ce uit si tot ce stiu

Si aud cum bat….

Clopote albe, clopote negre

Timp de Rai si Iad, in fiinta mea.”