Ceva mai mult decat "eu" si "tu", ceva mai putin decat "noi".

Un oarecare drum. Poate un semn, poate nu. Poate o gramada de amintiri, poate ceva mai mult. Poate o flacara, poate mult scrum. Un fel de prezent, cu o esenta tare de trecut, fara niciun viitor - si niciun sfarsit. Multa zapada, si un frig crunt care nu mai conta. Multe glume proaste, prea mult adevar. O piatra aruncata mai tare, sau luata de pe inima. O strangere de mana, poate mai rece ca altadata, poate exact la fel. Alte saruturi, aceleasi buze... Cateva priviri care vorbesc mai mult decat stim. Tot noi. Intr-o alta varianta. Un fel de varianta. Un fel de "noi" - ceva mai mult decat "eu" si "tu", ceva mai putin decat "noi".
Niciun inceput, niciun prezent, niciun viitor, niciun sfarsit? Si totusi...

Cu cortina aia trasa, asa cum e ea, undeva in inima mea, mereu o sa ramai "al meu".