Nu poti tine un fluture captiv…odata ce nu mai zboara isi frange sufletul…

Nu poti tine un fluture captiv…odata ce nu mai zboara isi frange sufletul…

miercuri, 20 martie 2013

Tot.


 Oamenii spun ca vor fericire. De unde stiu oamenii ce e fericirea? De unde stiu ca e ceea ce vor?

Nu stiu, dar asa numesc eu sentimentul ala perfect. Asa numesc setimentnul dupa care tanjesc toti, asa numesc eu iubirea si asa numesc implinirea. Eu nu vreau fericire, vreau sa zambesc, sa zambesc cu tot sentimentul pe care il pot pune intr'un zambet, vreau sa zambesc fara motiv.Nu vreau sa raman singura niciodata, vreau sa sa gasesc o persoana care sa ma poata face sa rad cand voi sa plange, sa ma poata face sa devin involuntara intr'o secunda si apoi sensibila, vreau sa gasesc o persoana care sa ma faca sa ma simt atat de perfect cum nu va mai putea nimeni altcineva. Vreau sa tip de fericire, vreau sa visez si sa stiu ca nu traiesc in amagiri sau sperante, vreau sa stiu ca realitatea e la fel de buna ca in visele lor. Vreau iubire, asta e tot ce vreau de fapt.
Vreau vise implinite, vreau sa tremur la orice atingere ca si cum ar fi prima oara, vreau sa traiesc asa cum isi doresc ceilalti, vreau sa nu imi pese de nimic altceva, vreau o viata perfecta care sa se bazeze pe o alta persoana. Vreau sa existe cineva care sa insemne totul, vreau sa simt ca sunt iubita si sa iubesc. Vreau sa ma trezesc dimineata cu un motiv si seara sa adorm stiind ca a doua zi ma voi trezi pentru acelasi motiv. Vreau sa iubesc, sa simt cum e sa dai tot si sa primesti tot. Vreau sa stiu cum e sa nu simti durere, vreau sa stiu cum sa nu iti pese de aproape nimic in rest,vreau incredeere.Vreau sa imi iubesc viata, vreau sa dau exemplu altora, vreau sa vina altii la mine si sa imi zica "ai o viata perfecta!" . Vreau tot si cind o sa am o sa ma consider fericita..Pina cind tinjesc si eu dupa unele lucruri elementare,pe care altcineva poate le detine din surplus.Stiu ca am fost mereu o persoana severa,stricta,n-am fost prea buna intotdeauna si nu merit foarte mult.Dar,nici nu cer.Vreau si eu un pic de afectiune,de intelegere,si cel mai important vreau sa am alaturi mereu un umar pe care ma pot sprijini si sa am cui ma plinge de greutati,ca am si eu probleme,nu??!Sunt si eu sensibila,doar sunt FEMEIE!!!Citeodata simt mult lipsa a ,,cuiva" cui i-as putea spune cit de putin din ce ma doare.Ma simt singura cind vad persoanele de alaturi mereu impreuna cu o persoana careia i-ar putea spune tot,pe care se poate baza oricind.Ma afecteaza intr-un mod sigur asta.Ma simt solitara,singuratica.Parca am tot,dar nu am nimic.A fi sau a nu fi??Si fericirea nu e cariera asta naibii in care investesti toti anii frumosi din viata...Fericirea e un zimbet mereu linga tine,e un suflet cald si bun care te va sprijini mereu,care te va iubi si pentru care ai fi in stare sa-ti dai viata.Cit as vrea sa le am.M-as declara cel mai bogat om de pe pamint,si banii nimanui nu mi-ar putea intrece bogatia.Da' nu am,sunt aceeasi in continuare cu un suflet de  o saracie lucie,si spuneam odata ca nu am mania asta de imbogatire,dar nu vreau sa cred ca o sa ramin asa.Vreau sa gasesc acea fericire.O sa incerc,daca nu e tirziu inca...Gata,nu mai scriu ca ma da plinsul acus,si eu din pacate n-am pe umarul cui plinge....Noapte buna!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu