Mi-am dat seama ca nu mai am visele mele, pur si simplu. Sunt ale mele si parca al unei "lumi" intregi de
fete care viseaza cu ochii deschisi sau inchisi, exact aceleasi lucruri.
Toate visam ca intr-o zi o sa apara el, care nu o sa fie ca toti ceilalti. Un el, care ne schimba viata si transforma binele nostru, intr-un prea bine cu care nu suntem osbisnuite. Visam sa avem acel motiv pentru care te iau fiorii la 6:30 cand suna ceasul, inca de 3 ori in timpul zilei si o data seara inainte sa adormi. Visam sa gasim un el care ne saruta in mijlocul strazii si nu ne lasa sa mergem, care stie ca ne place sa fim "muscate" de par chiar daca ne revoltam. Un el din cauza caruia toata lumea ne spune "Esti enervant de fericita!". Un el care ne canta tot timpul, fie ca stie sau nu sa cante. Visam la un el care macar o data ne spune "esti tot", sau "eu te iubesc mai mult", chiar daca nu e asa. Un el care ne scoate la plimbare seara, chiar daca ploua de ceva vreme si n-o sa se opreasca curand. Un el care ne tachineaza pana nu mai putem, si apoi doar rade si ne face fraiere. Un el care ne strange prea tare in brate. Un el care sa apara intr-o zi de primavara, cand pe cer nu e niciun nor, cand vantul nu bate, urmata apoi bineinteles de o noapte cu luna plina. Acel el, din cauza caruia, cateodata, inima ne bate mult mai repede, iar altadata ni se taie respiratia. Un el mereu imprevizibil. Un singur eldintre toti, care nu isi incalca promisiunile. Un el care sa fie putin gelos, dar nu prea gelos, putin posesiv, dar nu prea posesiv, sa ne sune in fiecare zi, dar nu de prea multe ori, care sa fie romantic, dar nu prea romantic. Un el care daca nu le are pe toate, sa ne faca sa simtim ca tot ce are, e al nostru. Singurul el care ne face sa zambim de fiecare, dar de absolut fiecare data cand ne saruta, cand ne prinde de mana, cand ne strange in brate, sau cand pur si simplu, la randul lui, zambeste. El, care ne-a reinvatat sa iubim, desi o declarasem misiune imposibila. Doar un el, care sa ne iubeasca -nu, pe bune, sa ne iubeasca.
Exact asta visam toate, am facut-o mereu.
A, da! Eu am vazut cu ochii mei ca se poate - visele devin realitate :).
Mai apoi, cand visele se sting, le spunem tuturor, si noua, ca tot ce mai visam e ca dupa ce el pleaca, sa ne ridicam exact acolo unde eram inainte sa apara, fara nopti pierdute, fara zile inutile, fara aceeasi inima facuta bucati, iar.
Adevarul e ca noi inca mai visam de fapt ca el sa nu plece niciodata.
Toate visam ca intr-o zi o sa apara el, care nu o sa fie ca toti ceilalti. Un el, care ne schimba viata si transforma binele nostru, intr-un prea bine cu care nu suntem osbisnuite. Visam sa avem acel motiv pentru care te iau fiorii la 6:30 cand suna ceasul, inca de 3 ori in timpul zilei si o data seara inainte sa adormi. Visam sa gasim un el care ne saruta in mijlocul strazii si nu ne lasa sa mergem, care stie ca ne place sa fim "muscate" de par chiar daca ne revoltam. Un el din cauza caruia toata lumea ne spune "Esti enervant de fericita!". Un el care ne canta tot timpul, fie ca stie sau nu sa cante. Visam la un el care macar o data ne spune "esti tot", sau "eu te iubesc mai mult", chiar daca nu e asa. Un el care ne scoate la plimbare seara, chiar daca ploua de ceva vreme si n-o sa se opreasca curand. Un el care ne tachineaza pana nu mai putem, si apoi doar rade si ne face fraiere. Un el care ne strange prea tare in brate. Un el care sa apara intr-o zi de primavara, cand pe cer nu e niciun nor, cand vantul nu bate, urmata apoi bineinteles de o noapte cu luna plina. Acel el, din cauza caruia, cateodata, inima ne bate mult mai repede, iar altadata ni se taie respiratia. Un el mereu imprevizibil. Un singur eldintre toti, care nu isi incalca promisiunile. Un el care sa fie putin gelos, dar nu prea gelos, putin posesiv, dar nu prea posesiv, sa ne sune in fiecare zi, dar nu de prea multe ori, care sa fie romantic, dar nu prea romantic. Un el care daca nu le are pe toate, sa ne faca sa simtim ca tot ce are, e al nostru. Singurul el care ne face sa zambim de fiecare, dar de absolut fiecare data cand ne saruta, cand ne prinde de mana, cand ne strange in brate, sau cand pur si simplu, la randul lui, zambeste. El, care ne-a reinvatat sa iubim, desi o declarasem misiune imposibila. Doar un el, care sa ne iubeasca -nu, pe bune, sa ne iubeasca.
Exact asta visam toate, am facut-o mereu.
A, da! Eu am vazut cu ochii mei ca se poate - visele devin realitate :).
Mai apoi, cand visele se sting, le spunem tuturor, si noua, ca tot ce mai visam e ca dupa ce el pleaca, sa ne ridicam exact acolo unde eram inainte sa apara, fara nopti pierdute, fara zile inutile, fara aceeasi inima facuta bucati, iar.
Adevarul e ca noi inca mai visam de fapt ca el sa nu plece niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu