Adesea imi doresc sa nu fi gresit. Nu eu. Tu sa nu fi gresit. Ca eu acum sa nu fiu pusa in
situatia de a te renega. Si de a fi judecata pentru asta. Urasc oamenii care ii judeca pe altii. Mai ales pe cei care au o viata
normala. Care nu au trecut prin ce am trecut eu. Urasc cand
cineva face asta, d’aia ma feresc mereu sa fac si eu asta. Si totusi ma judeci.
Pana si tu ma judeci. Mi-e greu sa inteleg de ce
o faci. Eu nu te-am judecat pe tine. Dar
acum o fac. Pentru ca am
trecut prin ce ai trecut tu. Am reactionat totusi diferit, eu am luat atitudine, pe cand
tu faci ce ai facut timp de o viata, te complaci. Pana nu demult, aveai si o
scuza. Nu o mai ai.
Nu ma judeca. Nu vreau sa traiesc ce ai trait tu.
Nu vreau sa merg pe acelasi drum. Sunt destul de puternica
incat sa imi croiesc propria cale. Propriul
traseu. Chiar daca la inceput va fi doar
o ulita, cu timpul poate
ajunge drum european.
Macar eu vreau sa incerc. Lasa-ma sa incerc. Nu ma mai judeca. Nu sunt rea. Ci
pur si simplu am fost ranita. M-am ridicat. Nu vreau sa ma mai uit inapoi. POT SINGURA! Nu ma indeparta. Nu o face. Stii bine ca
voi pleca. Stii bine ca desi mi se va rupe sufletul, voi pleca fara sa ma uit
inapoi. Nu ma provoca sa o fac. Nu ma provoca sa plec... o voi face intr-un final!
Am trait in iad...
am iesit din el. Nu ma intorc acum... si
nicio alta data...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu