Am inchis telefonul. Ma
scoti din minti intotdeauna. Nu stiu cum de nu se deschide pamantul sa te
inghita si poate asa uiti numarul asta
de telefon. Aberezi, visezi numai lucruri imbecile. Ti-a fost dor de mine!?! Nu
ma innebuni! Si cand plangeam din cauza ta, atunci cum iti era??? Aaa... stai
ca ai uitat! Si nu exagerez! Am plans ca proasta pentru ca te iubeam si mi-era
greu sa inteleg de ce te porti asa. Acum nu te mai iubesc, si e mult mai simplu
de inteles:pentru ca nu meriti nimic deoarece
nu esti in stare sa oferi nimic in schimb. Si stai linistit, ca slava cerului
n-am depins niciodata de nimeni, mai ales de unul ca tine ca sa am nevoie de
ceva de la tine. Nu stiu cum am putut fi atat de oarba incat sa nu vad ce se
vedea cu ochiul liber de pe luna: esti un nimic. Si eu la fel de nimic am fost in timpul in care te
iubeam. Dar ce sa stii tu ?! Nivelul tau maxim e „mi-a fost dor de
tine iubito”.
Nu ma mai enervez degeaba. Nu
meriti. Nu meriti nici sa iti pomenesc numele. Nu meriti nimic. Odata am fost atat
de oarba incat sa cred ca meriti. N-ai meritat nici atunci, dar stii cum e „ nu
e orb mai orb decat cel care nu vrea sa vada”. Si in mod sigur, eu nu vroiam sa
vad!
Nu vreau sa iti spun din nou adio.
Am spus-o si in alte randuri. Acum pun punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu