Nu stiu ce ma deranjeaza mai tare: linistea din jurul meu sau
spatiul imens care ramane gol langa mine?
Lipsa ta sau simplul fapt ca ai
facut parte din viata mea?
Compromisurile pe care le-am facut
sau propozitiile pe care nu le-am zis?
Saruturile pe care le-am adorat sau
lipsa lor?
Trecutul sau prezentul?
Eu sau tu ?
Ca am crezut in tine sau ca acum nu
mai cred in nimic ?
Oare ce doare mai tare?!
Singuratatea sau neincrederea ?
Dorinta sau neputinta de a schimba
ceva?
In timpul zilei sunt tot ceea ce
ti-ai dori sa fii, sa fiu. Dar cand vine seara,
sunt doar eu cu mine. Atat de straina mie si
atat de singura. Am mintea atat de limpede, incat si ultimele ganduri imi sunt
singure. Cand iti pierzi si ultima farama de incredere se duce si ultimul dram
de imaginatie. Se opreste productia ca intr-o economie bolnava. Asa si inima
mea: nu mai pompeaza sange pentru ca nu mai are cui sa i-l transporte. Totul e
intr-o greva totala. Am ajuns asa cum mi-a dorit odata cineva sa ajung: o
carcasa umana imbracata frumos.
Liniste.
Doar eu... atat de straina mie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu