Am mostenit de la mama pasiunea pentru citit,acasa mama are
o biblioteca,plina cu carti cumparate din tinerete,in vremurile acelea cand
erau interzise o multime de lucruri,cand gandurile nu putea fi asternute
pe o pagina goala cu atata usurinta. Mama iubeste cartile,chiar si dupa atatia
ani se afla intr-o stare foarte buna datorita faptului ca mama le sterge cu
atata grija in fiecare sambata,fara sa oboseasca si petrece cateva ore bune
facand asta.
Cartile au
fost copiii mamei pana am aparut eu pe lume.Mama m-a invatat de mica valoarea
inestimabila a unei carti,miile de cuvinte asternute pe o pagina nascute
dintr-o minte luminata a vreunui scriitor.Si eu am iubit si iubesc cartile.O
carte veche are un miros aparte…o carte nu oboseste niciodata desi ne poarta
prin cele mai minunate tinuturi,o carte nu ne condamna,ca dupa ce o citim o
uitam intr-un raft de biblioteca. Din pacate,astazi,suntem ocupati cu
diferite lucruri si foarte putini dintre noi citim,foarte putini pretuiesc
valoarea unei carti. In prezent este la moda televizorul “minunea noastra cea
de toate zilele” care naste si creste monstri,exemplele de azi nu sunt
personaje din carti ci personaje “mondene”,precum Moni,Blonda lui Bote si
restul divelor autohtone siliconate. Am citit carti de toate genurile de la
romane de dragoste pana la cartile horror.
Recent am fost intrebata de o colega ce carti mi-au placut cel mai mult,i-am
raspuns ca daca ar fi sa le insir pe toate nu mi-ar ajunge 24 de ore.
Intrebarea ei m-a pus pe ganduri asa ca in randurile de mai jos voi incerca sa
infatisez cartile care mi-au placut cel mai mult si cele care au ajuns la
sufletul meu si carora le-am daruit timp,cele care au avut un loc onorabil in
geanta mea in momentul citirii si cele care mi-au vegheat noaptea somnul de pe
noptiera:
Paulo Coelho – 11 minute
Romanul “Unsprezece minute este povestea Mariei, o fata
dintr-un sat brazilian, ale carei prime intilniri inocente cu dragostea o lasa
cu inima frinta. La o virsta frageda, ea se convinge ca nu va gasi niciodata
dragostea adevarata, crezind in schimb ca “dragostea este un lucru cumplit care
te face sa suferi…”
O intilnire intimplatoare in Rio de Janeiro o face sa plece
la Geneva, unde viseaza sa gaseasca faima si bogatie, dar sfirseste in strada,
ca prostituata. In Geneva, Maria se indeparteaza tot mai mult de dragoste,
devenind tot mai fascinata de sex. In cele din urma, conceptia ei lipsita de
speranta despre dragoste este pusa la incercare cand cunoaste un tinar si
chipes pictor. In aceasta odisee a descoperirii de sine, Maria are de ales
intre a urma o cale a intunericului – placerea sexuala de dragul placerii
sexuale – sau a risca totul pentru a-si gasi “lumina launtrica” si
posibilitatea sexului sacru, a sexului in contextul dragostei. In acest
palpitant si indraznet roman, Paulo Coelho analizeaza cu sensibilitate
natura spirituala a sexului si a dragostei si ne invita sa ne confruntam cu
propriile prejudecati, cu propriii demoni, sa ne aflam propria “lumina
launtrica”.
“Noi suntem zeite – Carte Postala” de Alice Nastase este un
roman epistolar, un roman de dragoste care reflecta conditia chinuita a femeii
cautatoare de iubire in lumea in care traim. Romanul este structurat pe sapte
capitole, trei dintre ele continand scrisori de dragoste, avand ca destinatari
directi pe protagonistii povestilor de iubire evocate in roman, iar celelalte
patru capitole fiind alcatuite dintr-o insiruire de scrisori catre Simona, cea
mai buna prietena, martorul existentei neprefacute a autoarei, care traieste intr-o
alta tara, in Canada. Frumusetea romanului vine din stilul emotionant si foarte
onest de a scrie despre dragoste al lui Alice Nastase – stil consacrat in
editorialele din revista Tango- , din puterea de a observa si de a lua in
discutie aspecte pe care, in general, femeile le intalnesc in existenta lor,
dar, din pudoare, nu discuta despre ele: dorinta barbatilor de a tine ei sub
control evolutia relatiei, apucatura masculina de a colectiona istorii de amor,
fara sa-si asume responsabilitati in iubire, obiceiul tot mai frecvent intalnit
al barbatilor de a trai in concubinaj cu cineva, dar de a declara ca sunt
liberi, necasatoriti, si de a se lansa si in alte relatii paralele.“Am căutat
alte şi alte senzaţii. Am fugit de acasă pretinzând libertate. Am sărutat fără
noimă. Am îmbrăţişat fără rost. Dar m-am întors, de fiecare dată, spăşită, la
cel pe care îl iubeam.
“Alice Năstase.
Stephenie Meyer
Seria
Amurg<Amurg,Luna noua,Eclipsa,Zori de zi>
Eu ador povestile cu vampiri si povestea dintre Bella si
Edaward m-a fascinat.Isabella Swan nu are parte de prea multa distractie de
cand s-a mutat din insorita Arizona in Forks, un orasel in care ploua mai tot
timpul. Dar cand se indragosteste de chipesul si misteriosul Edward Cullen,
despre care colegii spun ca ar fi… vampir, viata ei ia o intorsatura total
neasteptata! Edward este la randul lui atras de Bella, dar si de mirosul
sangelui ei, asa ca fiecare apropiere de iubita lui e in acelasi timp o placere
si un chin teribil…daca Edward isi pierde capul pentru o clipa, Bella isi
pierde viata…
„Placerea mea cea mai mare cind calatoream cu trenul —si am
facut naveta niste ani de zile pe ruta Piatra Neamt-Bucuresti —era sa suflu pe
geam pina se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in
care vom locui, aripile cu care voi zbura… Emotia mea cea mai profunda azi e sa
simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte,
nestiind ca pune intrebari…Cititorilor mei inteligenti, cu drag, Mihaela”
“Diavolul se imbraca de la Prada este o carte de un comic
nebun. Si, mai ales, plina de birfe si de mondenitati!” (Publishers Weekly).
Andrea Sachs, eroina cartii, o tinara din provincie, proaspata absolventa a
uneia dintre marile universitati de pe Coasta de Est, obtine in chip nesperat
slujba la care viseaza milioane de fete: asistenta a Mirandei Priestly,
editoare de succes a revistei Runway. Desi, la inceput, crede ca a ajuns in
raiul celebritatilor, printre pantofi si posete Prada, Armani sau Versace,
Andrea isi da repede seama ca sefa ei este diavolul in persoana.
Terorizata de ordinele acesteia tipate prin telefon la orice ora din zi si din
noapte, Andrea incepe sa se intrebe daca slujba mult rivnita nu va sfirsi prin
a o ucide. In eventualitatea in care va supravietui, Andrea trebuie sa se
hotarasca daca merita sa-si vinda sufletul.
Cella Serghi – Panza
de paianjen
Cella Serghi este Margaret Mitchell a noastra. Aceeaşi forta
epica, aceeasi curgere a personajului, acelasi tip de feminitate care lupta si
trebuie sa invinga. Cine nu îşi aminteşte ultima pagină din Pe aripile
vântului, cator cititoare nu le-a slujit drept suport, drept lecţie de viaţă?
Un feminism cald care e mai mult un fel de solidaritate feminină…Naturaleţea,
spontaneitatea scriiturii, conturarea personajului principal, atât de sincer şi
de cuceritor, capacitatea de-a face cititorul să viseze şi, nu în ultimă
instanţă, succesul de public pentru o carte de dragoste, toate acestea înseamnă
că avem de a face cu o carte de referinţă.
Vera Ion – Control
alt delete
Abordează un subiect extrem de mediatizat în ultima vreme:
rata copiilor abandonaţi de către părinţii care pleacă la muncă în străinătate.
Cartea şi filmul Weekend cu mama explorează două universuri
sufocante, din care evadarea este de multe ori imposibilă: lumea familiilor
destramate, în care violenţa psihică ia locul afecţiunii, şi lumea
consumatorilor de droguri.
Fluturii citesc …
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
