Povestea noastra IV

-Ma doare sa te vad asa

-Asa cum?

-Trista…sfarsita…nici nu stiu cum sa ma exprim… Tu esti mereu fericita,cu zambetul pe buze…e socant sa te vad asa…

-Nu pot fi mereu fericita …

Privirea lui trista m-a facut sa ma simt vinovata. Mi-a smuls un zambet…fals. Macar am incercat. In fond,nu avea rost. Ma cunoaste prea bine...

Si-a aprins a doua tigara. Priveam cum se imprastie fumul si imi imaginam ca asa e si cu tristetea. Apare,se instaleaza comfortabil in sufletul tau,il face praf si mai apoi dispare… cum poti compara tristetea cu fumul de tigara? Nu stiu …

Tacere infernala. Schimb de priviri resemnate. A treia tigara.

Stie motivul tristetii mele dar nu pune intrebari.

Mi-am pus o cana de ciocolata calda. M-am uitat pe fereastra cum arata o zi de primavara in care frigul si zapada sunt la locul lor. El si-a stins tigara si s-a ridicat.

-Trebuie sa plec.

S-a apropiat si m-a sarutat pe frunte.

-Ai grija de tine. Sa nu mai plangi…

-Crezi ca plang prea mult?

-Da.

M-a lasat singura cu gandurile mele. M-am asezat in fata laptop-ului. O sa scriu…Despre ce sa scriu?Despre noi.

Despre esecurile noastre.

Despre lasitatile lui si sacrificiile mele.

Despre fericire.Despre dragoste.

Despre tristete si resemnare.