Alaturi de ingeri...

Afara adie vintul.Florile se misca lent,continuu,in bataia lui.Brazii si pomii din jur isi misuna frunzele redind o atmosfera de reculegere.Si,intr-adevar,stind in aceste imprejurari simti ca te renasti,traiesti intr-o alta lume,mai pura,mai noua,mai adevarata.E atita liniste,ca incep sa-mi aud gindurile.Mi le aud vorbind,soptind.Si e atit de straniu,pentru ca e pentru prima data cind nu tipa,nu se agita.Cerul imi reflecta putere.Oamenii care ma inconjoara zilnic-incredere,speranta,dragoste.Incep sa simt ca anume aici e casa mea,intre acesti oameni,in aceasta atmosfera,in aceste imprejurari.

Mi-am gasit refugiul pe care il cautam de atita timp.Vin aici,cind vreau sa scap de toate grijile si gindurile,care incep sa ma macine si sa imi stoarca ultimele suflari.Vin aici cind  sa sesizez ca oamenii din jurul meu,unde ma aflu zi de zi incep sa nu ma mai inteleaga.Si,atunci,in acele momente plec departe,la sute de kilometri de ochii oricui.Nu dau bir cu fugitii.Cineva poate sa spuna ca fug.Nustiu,nu am sesizat asta niciodata.N-a trecut prin cugetul meu vreodata gindul de fuga.Pur si simplu plec din ochii tuturor.Nu vreau sa spun ca plec si din ochii tai.Nu.Pentru ca imi sunt prea scumpi.Dar,uneori am nevoie de o pauza.Sa fiu singura,sa nu mai vad zi de zi aceleasi figuri si fețe omenesti,sa nu mai primesc aceleasi sunete zilnic,sa nu mai simt iarasi la fel.Nu supor rutina.De aceea,si fug pe alte meleaguri,in cautare de necunoscut,de ceva nou.Citeodata spun ca plec dupa inspiratie.Si nu gresesc cind spun asta,pentru ca aici o gasesc din plin.Mi se pare ciudat,dar aici incep sa traiesc altfel,sa simt ce nu pot simti linga nimeni.

 

 

 Si,in primul rind,am alaturi ingeri,care plutesc pe aceeasi nori ca si mine.Care difera de toti ceilalti.Poti sa ai impresia ca ne incalzeste alt soare,ne uda alta ploaie si ne bate alt vint.Da,sunt ingeri.Pentru ca daca erau oameni obisnuiti,poate ma exprimam altfel,poate chiar nu mai faceam atita drum.Dar,se merita,pentru ca aici mereu intilnesc ceva deosebit,ceva nou,ce nu poti gasi nicaieri si nu poate sa inteleaga oricine.Aici gasesc caldura si lumina,dragoste si intelegere,sustinere si speranta.

Stiu ca totul este trecator.Vremea in primul rind,trece mai repede ca oricine,si va trebui sa revin in lumea mea,in care am trait pina acum.Nu vreau.Nu mai vreau sa plec de pe aceste meleaguri minunate.Am obosit sa ma tot impart intre doua lumi.Iar eu,pentru prima data stiu ce-mi doresc.Liniste,nimic mai mult,si ingeri in preajma.
Si apoi,azi pot sa pling,sa rid,sa visez,fara consecinte sau regrete,si sa stiu sa cineva mereu va face acelasi lucru alaturi de mine.Am ris fiindca ca stiam ca am pentru ce sa zimbesc.Am plins cind ma doare.Sunt om,nu pot sa fiu tare ca fierul.Dar,mereu am avut alaturi un umar pe care puteau sa cada lacrimile mele.Am visat cu ochii deschisi,si am sesizat ca sunt fericita.

                                             
Am avut in preajma tot ceea ce ar putea sa aiba un om mai scump si mai sfint.Mi-a aparut zimbetul pe fata.Si nu oricare zimbet,ci acel pe care il uitasem,care nu mai aparuse demult pe buzele mele.Chiar si ochii imi erau altfel,nu mai erau mati.Puteai vedea orice sclipire de bucurie si fericire in ei.Fata mea a devenit brusc mai luminata.Ma priveam in oglinda si ma vedeam cu mult mai frumoasa ca de obicei.Mult mai frumoasa ca in alte zile.
Toate amintirile mele frumoase sunt legate anume de acest loc,iar cele care le traiesc si cu care ma amagesc zi de zi sunt doar umbra si vis.In zadar alerg pamintul...Fericirea nu trebuie cautata.Ea singura te gaseste.Te cheama.Te simte.Te striga.Fericirea asta simte tot.Cind ti-e bine,ride alaturi de tine.Cind ti-e greu,alearga pentru a-ti sterge si alina durerea.Cind visezi,infloreste alaturi de tine.Fericirea asta are nume si chipuri diferite,pe care nu le poti uita.Nu stiu cum sunt altii,dar eu nu pot uita niciodata chipurile persoanelor care sunt mereu in preajma si alaturi de care simt ca imi cresc aripi.Simt ca vreau sa zbor.Spre cerul meu.Spre o lume mai buna.
Si as putea scrie la nesfirsit.Mii si mii de cuvinte.Dar ma rezum doar la un singur lucru...Sunt alaturi de ingeri si nu-mi doresc intoarcere...