Mereu am fost de parere ca
trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai si apoi trebuie sa lupti ca sa
pastrezi ceea ce ai castigat. Am obosit. Sa lupt. Nu vreau sa fiu nevoita sa lupt pt
fiecare lucru pe care mi-l doresc. Nu vreau sa lupt in fiecare secunda pentru ceva. Am
obosit. Pur si simplu, vreau ca macar un singur lucru sa vina de-a gata. Fara
ca eu sa fac ceva pentru asta. Sa se intample de la sine. Nici macar sa nu trebuiasca
sa clipesc pentru realizarea lui. Am obosit.
Lupt de ani de zile. Cu mine mai ales. Cu orgoliul si mandria mea. Cu teama de
a fi din nou ranita. In fiecare secunda lupt si mi-e teama sa fiu invinsa. Ma
zbat si fac tot posibilul sa se intample lucrurile asa cum mi-am propus. Adesea
castig. Adesea pierd. Rezultatul devine infirm oricare ar fi el. Sunt prea ocupata de lupta in sine si uit chiar sa ma
bucur cand mi se intampla. N-am nimic de-a gata. Pentru toate am luptat. Vroiam
ca macar tu sa fii de-a gata. Macar pentru tine sa nu fiu nevoita sa lupt. Tu
nu stii, dar eu am obosit. Adesea mi-e teama ca oboseala asta o sa imi ia
mintile intr-o zi. Sau ca teama asta de durere o sa ma innebuneasca de tot. Nu
sunt o fricoasa. Nici pe departe. In orice batalie ma pun in randul intai si
sunt prima la orice lupta. Trag aer in piept si imi spun ca pot. Dar acum...
acum, dupa ce mi-am vazut inima pe jos, in praf, in gunoi, zdrobita si calcata
in picioare de oricine... acum, mi-e frica de durere. Pentru ca am simtit-o in
fiecare por si in fiecare globula. Fiecare particica din mine a simtit-o
inzecit. Simt ca indiferent de cat de tare lupt, finalul va fi acelasi.
O Doamne... nu vreau sa rad iar si sa imi vad sufletul pierdut. Nu vreau sa fiu
nevoita sa zambesc iar cand in mine urla fiecare fir de sange. Nu vreau sa spun
ca sunt bine, cand as putea sa ma numesc cadavru. Nu vreau. Nu iar!
NU IAR!!! TE IMPLOR!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu