Mi-am amintit azi o scena in care am jucat amandoi. Eu
plangeam iar tu priveai in jos intr-un punct fix. Iti fereai privirea de ochii mei
plansi, de inima mea zdruncinata si incercai sa nu te lasi impresionat de
tragedia pe care o jucam. Eu tremuram cu fiecare frantura din corp. Lumea mea
se naruise.
,,Stii...eu trebuie sa mai ratacesc prin lume. Eu
trebuie sa imi traiesc viata. Sunt tanar. Si tu esti tanara si tu mai ai de
trait. Trebuie sa traim amandoi, dar separat. Apoi, daca ne e scris, o sa fim
impreuna! Dar trebuie sa mai ratacesc prin lume...”
Si mi-ai sarutat fruntea si m-ai ucis cu un ultim te
iubesc...
Traiam apocalipsa. Am plans ore, zile, luni. Am urlat
ca o sa te iert pt ca te iubesc, ca te-as fi iertat daca te-ai fi intors. Apoi,
mi-am spus ca nu ma meriti, ca merit mai mult. Ca o sa te resping doar de
dragul de a o face chiar daca o sa plang in fiecare zi dupa. Meritai asta pt ca
mi-ai ranit orgoliul. Dar nu meritam eu asta.
Citeva zile in urma ieseam din aeroport, oarecum
obosita si extenuata de ultimele zile.Vroiam sa ajung cit ma repede la
mama.Urasc clipele petrecute departe de ea.Imi lipseste acea bucata de
inima care este EA.Nu mint.Vroiam sa
ajung si la tine,nesigur.Deliram in mintea mea. Si cineva m-a prins de mana...
am simtit un miros dulce de parfum barbatesc pe care il stiam atat de bine. Am
inchis ochii pentru cateva secunde si mi-am adus aminte de scena aia de mai
sus. Exact asa miroseai si atunci. M-am intors si te-am privit zambind.
Nu te vazusem de ceva timp.Cind am plecat de la tine,suspinam de cutremuram
pamantul si cadeau magnoliile in urma mea. Iar eu tot mirosul tau il aveam
intiparit in minte. Si m-am intors si am rupt o magnolie si mi-am bagat-o in
nas sa imi resetez simturile sa nu te mai simt. Si am mirosit-o zilele intregi
pana cand n-am mai avut ce.
Erai acelasi. Chiar daca acum esti mai inalt, mai
frumos, mai destept, mai matur. Esti acelasi imbecil care mi-a frant inima.
-Ce faci mandra mea?
-Ratacesc prin lume!
-Si? Cum e ? eu am cam terminat...
-Eu mai am!
Mi-am grabit pasii si nu mi-am dat seama ca veneai
dupa mine urland ca ma vrei inapoi. - Am
acelasi numar! suna-ma, ca sa stiu sa nu iti raspund!
Dar eu nu mai sunt aceeasi proasta!
Ratacesc prin lume... abia ce m-am invatat cu gustul
ratacirii... Iar daca ne-a fost scris sa fim impreuna la final, am racait cu
lama si am sters cu guma... Eu merit mai mult!
De ce toti barbatii din viata mea, ma vor cel mai tare
atunci cand nu ma mai pot avea?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu