Nu stiu de ce,dar au inceput sa vina multe cuvinte,multe ginduri,care incep sa-si faca treptat cuib in inima si mintea mea.
Am reusit sa calc peste dragoste,sa renunt la ce am mai scump,ca sa-l pot vedea mai apoi fericit.Sunt oare eu prea egoista?In asa fel,niciodata nu m-am condamnat!
Am inceput seara perfect.Cu gindul departe de EL,cu trupul departe de EL.Am iesit la un ceai,care nu mai are acelasi gust cind il beau singura.Am observat ca locurile pe unde mergeam impreuna,nu mai sunt atit de fermecatoare cind le calc in singuratate.Dar,asta e scenariul pe care mi l-am scris.Iar eu sunt protagonista.
Apoi,a venit prietena mea ratacita,ca sa-mi spuna ca are azi un ,,birthday" si care trebuie sarbatorit.La durerea mea,chiar a cazut la tanc.Si totul ar fi decurs normal,daca nu imi iesea in cale o veche cunostinta,care incerca sa ma convinga ca eu nu cunosc lumea.Nu de alta,nu pretind ca as cunoaste lumea la nivelul lui,dar nici asta nu o pot tolera.Iar scuzele de mai apoi,nu se rascumpara cu nimic.Am urit dintotdeauna persoanele care imi gresesc,doar ca sa aiba capat de vorba mai apoi,si sa isi ceara iertare.Eu iertare nu darui nimanui.Si totusi eu cunosc lumea mult mai bine,in comparatie cu el.Sa imi pretinda ca ma mai cunoaste,dupa atitia ani in care nu m-a vazut.Nebunie curata!Sa se mai incumete sa incheie si un pariu,in care a stiut ca va pierde.:D Dar mi-a placut pe ce a pariat.Nu e prost de tot,dar.
Iar filozofia lui m-a doborit.Nu iubesc sa mi se tina morala.Nici lui nu i-am permis.I-am explicat in mod rapid ca cea care m-a stiut el in 2009,sau 2010 poate,nu mai este.La asta si am pariat.S-a pus pres ca ma readuce si ca undeva mai exista acea persoane.Bafta!Nu cred ca ne mai vedem degraba cu rezultate!
Si in pat m-am bagat tot cu gindul la EL.La marea mea dragoste,care habar n-are de ce renunt.Imi e dor de EL,ca m-am convins,ca cretini vad la tot pasul,si de astia am vazut la fiecare pas azi.In final l-am gasit pe cel mai mare si mai istet.
Iar EL,e perfect.E perfectiunea in care am gasit defecte.Atunci nu stiu cine e perfect.Iubirea mea n-o sa moara niciodata.E prea mare,e prea intensa,si o sa moara odata cu sufletul meu.Iar EL deja o stie de la mine asta,ca sufletul e nemuritor!
P.S.-presupun ca e de inteles ca ,,EL" e o persoana ,iar ,,el" e alta.Probabil nu m-am exprimat pe inteles,dar eu stiu sigur ca TU m-ai inteles.Iar pentru mine asta conteaza cel mai mult in aceste momente.Iar mesajele nici eu nu stiu cum apar,parca se scriu singura,pentru ca creierul meu niciodata nu le-ar scri,probabil inima e cea care m-a tradat si mi-a divulgat gindurile.Probabil ca inima a invatat sa scrie,iar asta nu e buna treaba...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu