Se spune ca atunci cand zeii vor sa te pedepseasca, iti indeplinesc
dorintele. Dumnezeu m-a ascultat pe mine. Mi-a auzit zecile de suspine si
ofuri, si mi-a dat liniste. Mi-a spus in soapta sa nu mai plang, ca ce e al meu
e pus de o parte. Sa nu mai suspin dupa ce nu am, ca oricum nu e menit sa fie
al meu. Mi-a spus sa am rabdare, caci va veni si ziua in care voi fi calma si
impacata cu mine si cu tine si te voi privi in ochi fara sa am vreun regret sau
vreo durere in suflet. Si am plans. Si am oftat. Dar acum mi-am gasit linistea.
Nu stiu ce ma linisteste atat de tare, nu stiu ce imi fura din agitatia zilelor
care trec parca pe langa mine, nu stiu ce imi da putere sa cred. Stiu doar ca o
fac fara sa suspin, fara sa plang.
Azi te-am regasit si ti-am zambit asa cum eu stiu mai bine si mai frumos. Ti-a fost dor de mine, stiu. Adesea iti este dor. Dar pana azi, nu te puteam privi in ochi. Fara sa imi doresc mai mult. Azi am facut-o. Zambind chiar. Te-ai uitat in ochii mei si iti doreai mai mult. Ai fost surprins cand ai vazut ca eu nu imi doream mai mult. Aveam cel mai sincer zambet. Am uitat toate promisiunile pe care le-ai facut, am uitat toate noptile in care m-am gandit la tine. Am uitat, ispita mea. Am uitat! Acum ma asez linistita in pat, ii multumesc lui Dumnezeu, si am incetat sa te mai visez. Pentru ca nu imi mai doresc sa faci parte din viata mea. Cel putin, nu asa.
Mi-am gasit linistea, ispita mea. Nu am tot ce imi doream, dar am linistea aia la care tanjeam adesea. Linistea aia pe care tu nu ai fost capabil sa mi-o oferi. Pentru ca trebuia sa ma lasi sa imi pun zeci de intrebari, sa imi fac zeci de ganduri, sa ma varcolesc si sa ma rascolesc pana adormeam. Ma trezeam cu mii de intrebari, reluam toate conversatiile in gand doar doar oi gasi un raspuns. Si nu gaseam. Ajungeam la concluzii pe care le abandonam in mai putin de 5 secunde. Ma chinuiam, imi doream si visam. Le-am facut pe toate in zadar. Am ramas totusi cu cel frumos sarut pe care mi l-ai dat. Atunci,demult,cind vorbeam ore intregi fara sa stim macar de ce,si ce ne dorim de fapt. Mergeai in fata mea, n-ai mai rezistat, te-ai intors si m-ai sarutat. N-am stiut ce se intampla asa ca am inchis ochii.Mai eram, dar eram in al 9 lea cer. Pentru cateva minute m-ai facut fericita. Mi-ai povestit sarutul ala din zeci de unghiuri, te-a rascolit pana si pe tine. Mi-ai spus ca poate ti-ai fi dorit sa ma fi intalnit mai devreme. Dragule,nu caut oameni de care sa depind. Imi ajunge dependenta de cafea. Dar acum e bine. Ne e bine. Aproape bine. Pentru ca stim amandoi ca vom trece definitiv peste, in ziua in care vom crede ca mai rau decit atit nu poate fi. Apoi vom rade si vom glumi ani de-a randul. Pentru ca vreau sa imi ramai prieten mult timp. Sa rad cu tine, de noi, de ei, de altii. Sa vin sa joc la nunta ta :) stiind ca n-am fost eu cea care a pierdut. Si iti doresc din suflet, sa nu fii nici tu cel care pierde.
Acum te las, ispita mea. Ma intorc la linistea mea.
Azi te-am regasit si ti-am zambit asa cum eu stiu mai bine si mai frumos. Ti-a fost dor de mine, stiu. Adesea iti este dor. Dar pana azi, nu te puteam privi in ochi. Fara sa imi doresc mai mult. Azi am facut-o. Zambind chiar. Te-ai uitat in ochii mei si iti doreai mai mult. Ai fost surprins cand ai vazut ca eu nu imi doream mai mult. Aveam cel mai sincer zambet. Am uitat toate promisiunile pe care le-ai facut, am uitat toate noptile in care m-am gandit la tine. Am uitat, ispita mea. Am uitat! Acum ma asez linistita in pat, ii multumesc lui Dumnezeu, si am incetat sa te mai visez. Pentru ca nu imi mai doresc sa faci parte din viata mea. Cel putin, nu asa.
Mi-am gasit linistea, ispita mea. Nu am tot ce imi doream, dar am linistea aia la care tanjeam adesea. Linistea aia pe care tu nu ai fost capabil sa mi-o oferi. Pentru ca trebuia sa ma lasi sa imi pun zeci de intrebari, sa imi fac zeci de ganduri, sa ma varcolesc si sa ma rascolesc pana adormeam. Ma trezeam cu mii de intrebari, reluam toate conversatiile in gand doar doar oi gasi un raspuns. Si nu gaseam. Ajungeam la concluzii pe care le abandonam in mai putin de 5 secunde. Ma chinuiam, imi doream si visam. Le-am facut pe toate in zadar. Am ramas totusi cu cel frumos sarut pe care mi l-ai dat. Atunci,demult,cind vorbeam ore intregi fara sa stim macar de ce,si ce ne dorim de fapt. Mergeai in fata mea, n-ai mai rezistat, te-ai intors si m-ai sarutat. N-am stiut ce se intampla asa ca am inchis ochii.Mai eram, dar eram in al 9 lea cer. Pentru cateva minute m-ai facut fericita. Mi-ai povestit sarutul ala din zeci de unghiuri, te-a rascolit pana si pe tine. Mi-ai spus ca poate ti-ai fi dorit sa ma fi intalnit mai devreme. Dragule,nu caut oameni de care sa depind. Imi ajunge dependenta de cafea. Dar acum e bine. Ne e bine. Aproape bine. Pentru ca stim amandoi ca vom trece definitiv peste, in ziua in care vom crede ca mai rau decit atit nu poate fi. Apoi vom rade si vom glumi ani de-a randul. Pentru ca vreau sa imi ramai prieten mult timp. Sa rad cu tine, de noi, de ei, de altii. Sa vin sa joc la nunta ta :) stiind ca n-am fost eu cea care a pierdut. Si iti doresc din suflet, sa nu fii nici tu cel care pierde.
Acum te las, ispita mea. Ma intorc la linistea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu