Cineva
spunea odata ca intre o femeie si un barbat nu poate exista o relatie de
prietenie adevarata…unul dintre cei doi protagonisti, de fapt, avand cu totul
alte intentii, poate descoperite mai tarziu decat momentul inceperii relatiei
propriu-zise. Altcineva spunea altfel ” Prietenia este inceputul unei mari
iubiri”. Automat cele doua afirmatii se bazeaza pe un adevar, altfel nu s-ar
mai numi afirmatii…Acum stau si ma intreb…pana unde poate merge o relatie
strict de prietenie intre o femeie si un barbat? Care sunt limitele impuse
peste care nu se poate trece?
Raspunsul
este evident: cand unul dintre cei doi, indiferent care, incepe sa deschida
ochii si sa vada mai clar situatia, incepe sa perceapa persoana de care s-a
apropiat ca pe altcineva….stie si simte ca il/o cunoaste mai bine ca
oricine…i-a ascultat durerile si i-a sters lacrimile de pe obraji cand
altcineva nu o facea… Si cu toate astea, ceva s-a intamplat si a dat cu susu-n
jos toate sentimentele de prietenie pe care le simtea… A pus suflet si a
investit sentimente, deja vroia ma mult…sa vada persoana de langa ea/el dincolo
de paravanul numit prieten…
Si
inevitabilul se produce….in cel mai fericit caz, sentimentul e reciproc,
neavand nevoie de prea multe detalii despre ce s-ar putea intampla ulterior.
Dar, ce se intampla in celalalt caz, cand unul vrea , iar celalalt nu poate sa
ofere mai mult, din diferite motive? Practic, limita impusa cu ceva timp in
urma a fost trecuta…. Din punctul meu de vedere, e inutil a cauta un vinovat
sau a te simti deranjat de situatia creata…gandim cu mintea, dar mai puternica
este inima…ea nu are reguli scrise sau nescrise….nu te intreaba ce si cum….stie
doar una si buna: sa iubeasca! Si atunci care este rezolvarea? Cale inapoi nu
poti face…dar nici inainte nu poti merge prefacandu-te ca nimic nu s-a
intamplat… Este o situatie deosebit de dificila…practic, doua persoane legate
odata prin ceva comun uita de la ce a pornit totul….Greu in acest timp este
pentru amandoi in egala masura…..cel care doreste mai mult are parte de o
dragoste neimpartasita, considerandu-l un esec, iar cea de-a doua persoana este
prinsa la mijloc intre niste sentimente ciudate de a nu stii cum sa
reactioneze, fara a strica relatia de prietenie, dar nici de a-l face sa sufere
pe celalat, ca, intr-un final, situatia in sine capata alte conotatii
neacceptate de unul dintre cei doi, ajungandu-se pana la a-l ignora pe
celalalt…si a-l uita….
Eu una nu
am reusit sa gasesc o rezolvare rationala acestei situatii…poate mai am de
trecut prin viata pana a se prinde ceva si de mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu